Tuesday, 28 October 2014

James Bond (Filmele, Seria)



Spre deosebire de majoritatea cinefililor, am făcut cunoștință cu 007 prin intermediul unui joc și nu prin filme așa cum îi șade bine unui bărbat adevărat. Mai exact prin GoldenEye. Deci la întrebarea, care e James Bond-ul tau, aș putea răspunde, fără nici un fel de probleme, Pierce Brosnan. Treaba e, că deși ar trebui să fiu la entuziasmat de noile filme, că de, cică efete și adâncime emoțională, personal prefer pe cele vechi. Și o să trec imediat la motiv, ca să nu mai lungim concluzia aiurea.
James Bond, ca idee, ar trebui să fie cea mai pură formă de escapsim posibilă. Să nu simțim și noi invincibili alături de spionii englezi, să gustăm puțin din ce însemna bogăția Commonwealth-ului de imediat de după război și să ne imaginăm cum ar fi să bem fără limită și orice gagică să ne fie la picioare. Nicidecum să ne gândim la realitate și să cugetăm dacă asta ar fi posibil sau nu. Pentru că, dacă ai început o serie într-un stil, bine ar fi să nu se ducă dracu atmosferă pentru că vrei tu să empatizeze copii emo cu nimic pe lume și să zică „Uite bre, și ăsta e om ca noi!”. Pentru că dacă faci așa ceva, iese una bucată amestecătură în urma căreia nu știi ce să mai crezi. Și pute a kitsch.
Ce tot mă chinui io să zic e ca Bond este chestia aia cul, cu Roger Moore, în care băiatu are rachetuțe pe schiuri și când se aruncă în prăpastie se deschide parașuta cu steagul britaniei pe muzica specifică seriei, ca să știm că e invincibil și că până la urmă trebuie să privim cu optimism cum agentu nostru va dejuca planurile unor villaini extrem de periculoși. Nicidecum, vorba lui Badea, filmele cu tapițerul. Adică n-am nimic cu Daniel Crieg, dar prea l-au prezentat în ultimele 3 filme ca pe ultimul retardat. Și argumentele sunt complet tâmpite pentru trecerea bruscă la un Bond patetic. Cică a îmbătrânit frate, și dacă bei tequila și vodka-martini, shaken, not sitrred, o să ai probleme cu ficatul și o să dai pe lângă când tragi. Concluzia, stați că v-o traduc eu, suntem idioți. Că noi nu ne prindeam frate și ne aruncăm în cap de la etaj ca să fim cool zilnic. Și vezi mă că dadea pe lângă, că e realist și chestii. No cum sufletu meu și pana lui Mihai Viteazu să fie realist, că îl împușcă unu cu un glonț cu mercur lichid lângă inimă și doar trage mai pe lângă țintă ca consecință. Realist nevoie mare. Mama  lor cu emoționalitatea forțată și empatia pentru valeți și cameriste. No sufletu meu, fata mea, copilu meu, vorba lu Nikita, ce atâta iubire și dragoste când nu-i nevoie, ce atâta sentimentalism când e vorba de unu de dă cu pistolu la cap ? E o jucărie de escapism, să te gândești cum ar fi să te duci prin Istambul cu mașina de zboară,  nu să empatizezi cu cât de greu e să fii spion. Există o grămadă de alte filme pentru asta, sunt cu duiumul. De ce să strici o seria așa frumoasă ? Concluzia e că fiindcă suntem sensibili frate și trebuie și Atilla să găsească spiritul feminin dintr-însul, că doar d-aia ni-l amintim, pentru că era un sentimental.
În fine, trecând peste ultimele 3 filme, care nu mi-au plăcut nici cât (cel puțin ca atmosferă că în rest nu sunt rele și dacă nu s-ar fi numi James Bond, ar fi fost excelente), celelalte din serie, sunt foarte bune. Asta dacă, repet, vrei escapsim și realism mai puțin. Apar trabante care, cu doua table în plus, devin avioane și ceasuri cu laser, deci trebuie să fie total fantezist la un moment dat. Eu unul am văzut toată seria. O recomand, pentru că e foarte tare. Ploturile sunt destul de bine puse la punct și întotdeauna avem parte de umor, aventuri, gagici mișto și arme faine.
Preferatele mele din serie sunt cele care conțin gold în titlu. Mai exact Goldfinger, pentru că planul villain-ului mi se pare cel mai genial dintre toate, The Man with the Golden Gun, pentru că personajul negativ este Cristopher Lee și este singurul dintre toți vrășmașii lui Bond care chiar i-a pus probleme serioase și GodenEye, pentru distribuția extrem de bună și poveste excelent de bine închegată. Restul, bineînțeles, nu sunt de aruncat, nici chiar ultimele, pentru că fac până la urmă parte dintr-un tot unitar care este legendat lui 007. Chiar dacă ritmul se schimă odată cu trecerea timpului.
Am început să mă uit la filme cumva în ordinea apariției lor, pentru că primul pe care l-am văzut a fost chiar Dr. No. Apoi m-am apucat de toată seria și le-am revăzut în ordine și merită.  După vizionarea lor, recomand, desigur, seria Austin Powers. Pentru că parodia și pentru că seria filmelor. Dacă veți vedea jucăriile astea, zic eu că nu veți fi dezamăgiți. Dar ca serie, în nici un caz nu doar ultimele....

No comments:

Post a Comment