Despre Halloween

Halloween-ul este o sărbătoare extrem de mișto. Și că nu e românească îmi face atâta durere interioară că îmi vine să mă culc la loc. Dar de muică, în loc să sărbătorim noi pe ale noastre, le luăm p-ale ale americanilor, vai ce nesimțire și lipsă de respect pentru tradiții. No, copilași, pupa-v-ar mama, binli învinjii și alte denumiri specifice vouă, sunteți cum să zic eu, pro... idio... dobi... aaa, nedezvoltați cognitiv. Ce mă doare pe mine prilejul de bucurie dacă îl am la îndemâna. Ce, că nu e creștin să te îmbraci în Vader și să respiri greu ? Concluzia fiind că Halloween-ul e de nașpa, că nici de post un e și să te îmbraci în altcineva, e lucru diavolului ? Mda, cretinitate pe față. Pentru că este una bucată prilej de distracție, adică acele momente pentru care merită să trăiești. Da dom’le, dar nu e Craciunu’ sau Paștele, e doar o chestie aiurea. Pai și cele de mai sus sunt exact la fel, mai ales Crăciunul.

Și nu mă luați că e cu Jesus și alte bazaconii că e cusută cu ață albă. În primul rând Iisus (că se scrie cu doi i pentru că așa îl citești, avidz idioților din părtășie și cunoscătorilor fazei) s-a născut în vară, în al doilea rând, nu ai treabă cu el, decât așa, ca să o arzi un bun creștin și în al treilea rând, nu știe mai nimeni care a fost faza exact, ci doar o poveste frumoasă despre ceva magi care au adus daruri atât de rare și minunate că acum le poți cumpăra de la cel mai ieftin market cu banii de-o cola. Motivul pentru care Crăciunul, Paștele și orice altă sărbătoare mai ok (mă gândesc la Revelion, că ziua mea cică nu e sărbătoare națională, luav-ar foamea ingraților) este prilej de bucurie, pentru majoritatea, constă în faptul că nu e cu munca și e cu micul, berea și tâmpenii la televizor, preferabil momente vesele sau gagici semi-dezbrăcate și scandaluri despre post și rugăciune. De Crăciun, vrei brad, cadouri și Hrușcă, nu povești despre cum s-a născut mântuitorul și cum sufla boul peste el să-i fie cald. Mie unu’ mi-a plăcut mereu Biblia, că sunt fan fantasy și mitologie, dar nu despre asta e vorba și dacă întrebi o să fii surprins câți omeani habar n-au ce înseamnă iste sărbători. Sau o fi cu aia de se îmbracă în chestii și îți bat la ușă pentru bomboane. Sunt colindători oameni buni! Cu singura distincție că unii chiar muncesc pentru asta la un costum și nu rag ca măgarul la ușă desprea steaua, dinamo și alte chesii care sus răsarare.  

În zilele astea putem să ne jucăm de-a oricine, oricât de bătrâni am fi, să vedem slashere pe dvd și să ne simtim, de ce nu, oleacă americani, sau măcar mai liberi dacă nu altceva.

Și tocmai d-aia ador Halloween-ul, pentru că putem, pentru o zi, sau o săptămână, că doar e la alegerea fiecăruia, să vedem pe bau-bau la televizor si să recitim Dracula, așa, în cinstea unui moment care e chiar fain. Din păcate, prin România, ăștia fac lucrurile la jumate (nimic nou, știu). Deci și chestia asta e aiurea și daca și-a dat Marișica cu negru și s-a imbrăcat în fustă scurtă, îi cântă careva Cenușăreaso-Ambițioaso, că sunt mulți disperați pe glob și restu, da-l naibii.

Eu unul, vreau anul ăsta Halloween ca la carte. Și cum nu se poate, pentru că d-aia, o să intru măcar în spiritul sezonului și o să mă uit ca nehalitul la filme tradiționale pentru perioadă. Cel puțin cele pe care nu le-am văzut. O să fac asta și la capitolul cărți și comic-uri și seriale, iar chiar în ajun, o să port masca de Jason când mă duc la geam, numai așa, ca să faca Cocoșii infarct (vecini enervanți și idioți care și iarna stau pe balcon și se leagă de oameni complet aiurea).

Deci cam atât cu sărbătoarea. Mă oftic că n-am bani sau nu m-am pregătit și nu pot să merg pe sistemul lui Neil Gaiman, care a inventat o nouă campanie specifică acestei perioade. Și anume All Hallow’s Read. Cică găsești pe unu de citește, cumperi si tu o carte și el una, preferabil de groază și apoi faceți schimb și așa crește cultura macabră. Idee foarte tare și cum n-am decât un singur om care citește constant, ala e tipul care primește cartea la anul. Că anu ăsta bate un vânt rece de octombrie prin buzunare.

Oricum, faină treaba și am mai sărbătorit Halloween și altă dată, cu un nenea care acum s-a apucat de droguri și e vai muma lui, cu care am taiat prima dată dovleci, le-am băgat lumânari și aveam lanternă șmecheră și o ardeam Gandalfi de Vâlcea.  Atât de mult mi-a plăcut jucăria că am vrut s-o țin veșnic. Nu e o idee bună, că se umple de viermi. Oricum, e mișto de Halloween. Și întru spiritul chestiei vă urez sperietură plăcută, sau măcar ceața și întuneric, copii ai nopții... Your Friend, M.