În general, suntem învățați când ne ducem la școală, că e bine să începem
cu începutul. D-aci încolo cică ar fi simplu. Asta dacă nu continuam direct cu
sfârșitul. Nu că n-ar fi oameni care n-ar citi doar la început și la sfarșit,
cuprinsul fiind prea lung, ca o garnitură prea multă (sau prea mare, dupa caz).
Tomai de aceea am zis că ar fi frumos, dacă tot sunt fan Marvel Comics, s-o
iau și eu cu începutul. Am citit mai de la mijloc, btw și a fost chiar ok,
pentru că am copilărit cu Fox Kids, iar seriile alea de desene de prin 1997 au
surpins destul de bine esența benzilor desenate.
Așa că am citit Amazing Fantasy, una dintre primele serii de comic-uri cu
semnătura Marvel.
Apărută în 1961, cu doar 15 numere și înă vreo 3 adăugate mai târziu, prin
1995, Amazing Adult Fantasy (numită așa initial), prezintă o antologie de
scurte povestiri SF-Fantasy, dintre care cea mai populară este cea aparută
chiar în utlimul număr. De ce așa populară ? Pentru că în ea se face cunoscut
pentru prima oară publicului celebrul Spider-Man. Din fericire sau nu, acest
prim debut, a creat furori, drept pentru care seria s-a continuat, alături de
minunate alte serii, ajungându-se la un hype atât de mare, încât cam toată
lumea, oricât de analfabetă sau prost poziționată pe glob ar fi, a cam auzit de
Omu’ Paiajan. Dar Spidey nu este principalul subiect al acestei postări, ci
tocmai restul povestirilor, care sunt foarte bine puse la punct, mai ales
pentru acea vreme, în care vedeam cu bușește Superman trenu și Batman doarme în
pat cu Robin și se trezesc dimineață să curețe Batmobilul, după duș (True Story).
Majoritatea acestor scurte
povestiri au conținut moralizator, prezentându-ne situații în care lăcomia,
răutatea și minciuna își găsesc nașul de fiecare dată, pentru că omul ne-om nu
ia în calcul un lucru simplu: prezența unor elemente care acționează contrar principiilor pe care se bazează
răufăcătorul.
Unele povestiri sunt emoționante (de exemplu reîntoarcerea fiului plecat să
lupte în războiul de secesiune), altele hazlii și imposibile (vezi cârligul
uriaș pe care prietenii de pe Jupiter îl trimit să salte mostrul ce urmă să
dărâme planeta.), pe când vreo câteva pot fi de-a dreptul filosofice (vezi
problema întoarcerii în timp sau a androidului bine intenționat). Oricum ar fi,
cam toate merită citite. Sunt distractive, nu de alta.
Există și o urmare, Amazing Fantasy continuând cu volumul II, apărut in
2004, la care vom face recenzie cât de curând.
Recomand această serie oamenilor care vor să înceapă cu începutul. Însă
trebuie să menționez în încherie un lucru: Nu e întotdeauna necesar să începi de la capăt.
Totuși e musai să începi. Asta dacă îți pasă...
The Good
- Povești drăguțele și bine închegate, tratând teme demult devine clișeice, însă extrem de originale penru vremurile în a care au fost scrise.
- O primă prezentare a comic-urilor scrise de demult și primul număr cu Spider-Man
- Stiul de desen vechi, încă valabil însă, personaje vii și prezentare pe scurt a unor idei complexe.
The Bad
- Unele povestiri puerile și plicticoase.
- Un pic cam vechi pentru gusturile moderne, cu scris cam mult pe ici, pe colo.
No comments:
Post a Comment