De când ne știm, în mod sigur, cu toții am avut la un moment dat în cap,
văzând o chestie care era sau care ni s-a părut proastă următarul gând: “Bă,
eu pot s-o fac mult mai bine! Porcăria asta e atât de nașpa încât orice
alternativă ar fi mai bună. Chiar È™i a mea...” ÃŽn unele cazuri asta e bine.
Pentru că te simți motivat, pui mâna, te apuci de treabă și ai șansa să iasă
ceva. Acum bun sau rău, numai soarta, timpul, oamenii și alte forțe vor decide
dacă produsul tău e mai bun în general sau e doar specific ție (unde iar ar
putea să fie bine, măcar fie și pentru faptul că poți să te distrezi cu ceva ce
e al tău). Și asta e valabil pentru orice produs, fie el al minții, ceva fizic,
sau pur și simplu o decizie care poate duce către culmi ale necunoscutului. A,
se întâmplă și să o dai în bară încercând să fii mai mult decât ești și să
recunoști. Atunci e bine, pentru că ai evoluat, ți-ai văzut greșeala și poți să
treci mai departe cu o învățătură în minte, oarecum testat de crunta-ți soartă
și perseverând să evoluezi măcar din punct de vedere peronal. Însă problema apare când decizia ta îi
afectează și pe alții și din păcate, datorită poziției în care te aflii le
impui tuturor tot felul de drăcii, care mai de care mai pestrițe, chestii care
strică, sau nimicesc total, niște lucruri foarte tari și dragi unui număr mare
de persoane. Se întâmplă la toate nivelurile, dar cele care au legătură cu
publicul larg sunt cele primejdioase.
Astea se împart desigur în două
categorii, adică cele care pornesc de la o premiză pozitivă, gândită de un om
bine intenționat și bineînțeles, cealaltă variantă, în care un dobitoc, se trezește
într-o poziție bună din punct de vedere profesional și vrea să-și impună el cu
orice preț viziunea. Și cum nu-l duce capul deloc și nu se folosește de
resursele disponibile, dă afară oameni care chiar sunt valoroși și ar fi putut
ridica la nivel de măiestrie cam orice prostie pe jumătate gândită.
Exemplele sunt extrem de multe,
cu precădere în direcția negativă, însă nici cealaltă parte nu e de aruncat. De
exmplu Brian Herbert, a scris niște cărțulii destul de mișto în universul Dune.
Sunt însă de aceeași părere cu majoritatea oamenilor ce au citit opera
originală, că urmările, sau preludiile sau tot ce n-are treabă cu ce a scris
Frank Herbert, sunt cam aiurea și nu se pupă cu seria decât, așa, pe alocuri.
Dar, uite în Herbert fiul un om bine intenționat, care s-a gândit totuși să
continue o operă și nu să facă reimagining. La fel și Brandon Sanderson, care a
continuat Wheel of Time după ce Rober Jordan și-a dat obștescul sfârșit.
Cărțile finale nu se compară cu primele 11 cărți ca stil sau ca esență, însă
omul a fost clar bine intenționat și a scos ceva calumea cu care să încheie o
operă dragă multor oameni.
Ei și la capătul opus se află
idioții de la Disney. Cum au preluat ei Star Wars și își bat joc de munca a
nenumărați oameni, pentru că, s-au gândit ei bine aia de la conducere și au
ajuns la concluzia că tot universul exitins nu mai e valabil.
Concluzia ? Pa, Vong, pa amiral
Thrawn, pa The Old Republic (asta nu așa repede că mai scoate bani, dar e pe
ducă și partea asta îndepărtată a univerului). În consecință, tot ce a existat
de la jocuri, la cărți, la comics, nu e valabil. Cei la Disney au declarat că
tot ce nu face parte din film sau Clone Wars, serialul de animație, nu mai e
cannon, deci intră la categoria diverse. Trist, nu ? Ei bine, nimeni n-are ce
face, s-au făcut obiecții, dar n-ai ce să le faci pentru că e jucăria lor
comform legii.
Din aceeași categorie făcut parte
din cadrul DC Comics, New 52, în care, tot un isteț, a venit cu ideea să reia
toate seriile de la zero și până în punctul ăla, tot ce știm despre Batman,
Superman sau restul, sunt nule pentru că s-a născut un nou univers. Mă rog,
ăștia n-au fost atât de nașpa ca Disney și au zis că tot ce era în urmă s-a
întâmplat, iar cu New 52 s-au mai făcut niște progrese de atunci.
Dar cam asta e treaba. Cum se
trezește el unu să își pună amprenta și să șteargă tot din trecut. Mie asta mi
se pare o conducere idioată, fără pic de perspectivă și cu durere în 14 de tot
ceea ce se numește cititor, urmăritor, gamer sau orice de-al lor.
Însă asta se întâmplă de obicei,
când vrea unu să fie artist, căci viziunea lui trebuie sa fie bună peste munca
altoră, căci pe lângă, sau de la zero îi pute. În fine... Asta e o problemă
gravă cu care ne vom comfrunta mult și bine, căci lipsa de imaginație și foame
de idei, duce la asemenea consecințe. Să sperăm că amploarea lor va fi mai mică
și vom fi mai puțin loviți de această furtună aiurea intelectuală. Putem să
sperăm să nu dăm de un Mickey Vader și de o Albă-ca-Zăpada Skywalker, dar naiba
știe ce urmează ? Trăim în vremuri intersante dragilor... din păcate prea
interesante.
No comments:
Post a Comment