A Night in the Lonesome October

Pentru că tocmai a trecut Halloween-ul și am fost pentru o scurtă perioadă în puterea spiritului sărbătorii, m-am gândit că ar fi bine să postez depre o carte în temă. Cum Dracula e cam veche, Frankenstein încă n-am citi și Lovecraft e și el pe masa de lectură, uitat printr-un folder ceva (că masa e virtuală și se găsește la mine în computer, sfânt să-i fie numele), m-am gândit la ceva apropiat și totuși mai puțin horror. Și așa m-am gândit la opera lui Roger Zelazny.

A Night in the Lonesome October, prezintă povestea din ochii lui Snuff, un cățel. Care, printre altele, este familliar-ul lui Jack the Reaper. Pentru cine nu știe ce e ăla un familliar, ei bine, este vorba despre un demon minor, care a fost legat în slujirea unei vrăjitoare sau spre a urma calea unui individ care a făcut pact cu unul sau mai mulți diavoli. Chestiile astea, comform tradiției, iau formă de animal și se găsesc cam pe orinde se găsește și Baba Zanga cu ghiocu’. Sau așa ar trebui. În cazul de față, motivul pentru care Snuff se găsește alături de stăpânul său, în apropiere de Londra, este unul foarte bine definit.

Există un joc, despre care foarte puțini știu. Se joacă în oricâți și se întâmplă întotdeauna la sfârșitul lunii octombrie (mai exat de Halloween). Iar jocul este despre schimbare. A fost jucat încă de la începuturile creației și va continua să fie jucat mult timp după ce omenirea va fi aruncată în abisul uitării. Lucrurile merg cam în felul următor, iar regulile jocului sunt aceleași întotdeauna.

La ceva timp, însă întodeauna în octombrie, o poartă poate fi deschisă. Ea apare doar pentru o singură noapte, cu ritualul de rigoare desigur. Și aici lucrurile devin interesante. Mai exact există două echipe. Una care vrea să dechidă poarta și lumea se va schimba complet în acest caz, pentru că dincolo de ea așteaptă vechii zei lovecraftieni, care vor scufunda existența în întuneric și haos. Și bneînțeles, cealaltă care până acum a reușit mereu. Cel puțin din vremurile imemoriale ale mizerei existențe umane. Este vorba, desigur, despre cea care vrea să țină închisă poarta și pe toți cei ar putea devasta realitatea actuală.

Iar jucatorii sunt de obicei persoane cu extrem de mare putere sau influență, unele foarte celebre și care, de fapt, sunt bine cunoscuți de către noi, numai că numele nu sunt date niciodată, ci mai degrabă un pseudonim care ii definește foarte bine. Cum ar fi, contele, care nu sufera lumina soarelui și are puterea a zece oameni, un liliac ca familliar și este printre cele mai temute personaje ale lumii horror. Bineînțeles că este vorba despre Dracula. Bunul doctor, care încearcă să păcălească moartea, Marele Detectiv, care se hotărăște să părasească Londra pentru această scurtă perioadă și să nu-l uitam pe Jack, pentru că el este personajul cel mai pe larg descris. Oricare dintre aceștia (și mai sunt și alții) poate fi, fie de o parte, fie de alta, iar meseria lui Snuff, pe lângă cele clasice, de păzire a proprietăților lui Jack, este să afle cât mai multe despre ei. Tot el trebuie să identifice locul porții și să încerce să-și găsească cât mai mulți aliați, în primul rând printre cei ca el și apoi chiar printre stăpâni.

Problema e că jocurile nu sunt bine definite până în momentul deschiderii și oricare poate face orice până atunci. Inclusiv să elimene jucătorii mai enervanți sau sa le fure obiectele muncii. Iar datoria lui Snuff este să prevină orice atac la persoana stăpânului său.

Cartea de față mi s-a părut excelentă. E cam scurtă, ceea ce nu e obligatoriu rău. O recomad tutor celor care vor să aibă de-a face cu minunata lume a personajelor horror văzute într-o lumină mai puțin negativă și mai degrabă subliniind conturul unor ființe care vor să păstreze lumea așa cum e, sau să schimbe, cu orice preț, acele lucruri care ne fac să vrem să trăim în altă parte. Oriunde, dar nu aici.