Teenage Mutant Ninja Turtle

Țestoasele ninja, la fel ca încă vreo câteva tiluri, au făcut parte din viața mea de când mă știu. Ba, s-au născut odată cu mine, în vara anului 1986 și sunt cam primele chestii mai evoluate difuzate la noi. Vorbesc desigur despre seria orignală, pentru că multe au mai urmat după (de fapt vreo 3, dar să nu intrăm în detalii). Cu toate acestea TMNT, nu sunt o serie pe care am revăzut-o și nu se află chiar la capătul listei revizualizarii mele. Cel puțin nu prima serie, căci am văzut seria din 2003, care chiar merită. Cel puțin primele 5 sezoane că pe urmă îl fac pentru copii. Chestia cea mai tâmpită din lume, dacă mă întrebați, pentru că, băiet fiind, nu cutreieram codrii, ci magazinele de casete video și închiriam tot ce era mai de groază și cu content mai mature. Dar în fine, ideea de bază e că țestoasele erau mișto și amuzante și imi plăceau, asta când aveam ocazia să vad, chestie care nu s-a schimbat acum prea mult.

Filmul recent, este în schimb o excepție. Adică l-am văzut, mda, bine, drăguț, efecte speciale marca 2014, ok. Dar dacă s-ar putea să nu mai am ocazia vreodată să-l revăd, ar fi perfect. Și o să detaliez în continuare de ce merită a fi uitat curând. Nu va însă pentru că se termină cu loc de urmare și dacă nu apare și continuarea număru’ 6 cu ei bătrâni și noua generație, nu dă bine la marketing...

Povestea începe cam pe aceeași idee cu celelalte, sau mă rog, backgroundu’ e același. Adică în canale  sunt 4 mutanți țestoasă care sunt antrenați de un șobolan cu personalitate (cel puțin avea până în filmul ăsta) în mistica și extraordinara artă a ninjutsu. Știți voi, hide in plane sight, scheme a la Bruce Lee (i se mai zicea nija), codul de onoare și protejarea inocenților (chestie mai nouă, introdusă după anii ‘80). Minunile cu pricina, adică creaturile iste, s-au născut cu ajutorul unui mutangen, care le-a fost injectat când erau mici și doar animale, dar naiba știe de ce au devenit umani. În seria orignală și în cele ce au urmat, totul a fost un accident și a avut completă logică. Mai exact faptul că erau în proximitate cu oamenii și asta i-a făcut să reacționeze în consecință și să ia o formă de mijloc, fix împrumutând din genetica obiectelor și persoanelor cu care au avut de-a face. În film, totul aiurea. Și sper din tot sufletul că nu se referă la faptul că omul, în prezentul stadiu, este forma absolută de evoluție, pentru că dacă așa ar fi, e trist. Asta ar însemna că omul nu poate deveni mai mult fără ajutor, ceea ce e stupid în sine. Sau poate starea în care ne aflăm este pasul necesar în evoluția oricărei ființe vii, ceea ce din nou, tâmpit.

În fine, Splinter, adică-te șobolanul, i-a antrenat pe băieți întru arte marțiale, pentru că, get this, a citit o carte și acu știe kung fu. Ceea ce e stupid la modul grav, în primul rând pentru că țestoasele noastre ar trebui să-și depășească maestrul din principiu, că doar ăștia s-au născut întru arte marțiale, iar splinter s-a chinuit mai bătrân fiind și deci într-o stare fizică mai proastă. Sau o fi altfel la mutanți ? Problema e că eroii noștrii se bat cu chestii antrenate pe bune de maeștii adevărați. Și sunt mai tari. Ceea ce.... Bine, că mai e o chestie și mai nașpa.

Țestoasele noastre sunt niște monștrii, literally. Ideea de realism CG e o cretinitate în cazul ăsta, iar noul reimagining este complet și total grotesc. Dintotdeauna mi-au plăcut ninjacii ăștia pentru că erau destul de îndesați, haioși și oarecum țestoase. Aici sunt niște bestii cât casa, mari, dânge și mai par și destul de neîndemânatice, dincolo de orice se străduiesc ei să arăte în film. Și cam aia e toată faza, că n-am văzut luptă de finețe câtuși de puțin. Doar dau cu paru’ și dau mai tare pentru că sunt mari, bă maaaari și musculoși. În rest, poate Splinter să zici că mai dă cu karata, că doar rimează cu tata și el e tatăl lor, deci ăl mai tare.

A și că tot am ajuns la șobolanul cu pricina și d-aci o să merg pe descrierea lui Shredder și a villainilor aferenți.  În prima serie, Splinter era om, un artist al stilurilor de luptă, maestru marțial adevărat și care a fost ghinionist de-a dat în balta de mutagen. Și cum trecea printr-o grea perioadă din viață, adică era homeless și statea în canal, chestia cu care a intrat în contact cel mai mult a fost sobolanul. Deci așa a devenit vârcoșob. Valabil și pentru celelalte chestii, de la țestoasă la Bebop și Rocksteady (care au devenit rinocer și mistreț). În seria din 2003, un maestru smecher, avea ca pet un șobolan pe care îl găsise rănit și care a prins în subconștient tot ce vedea la stăpânul său de atunci, drept pentru care când s-a transformat, avea deja în background toată treba cu ninja-schija. În asta, nici poveste. A citit o carte frate și acum se bate cu Neo. Pai io zic s-o citim toți ca să mergem prin umbră și să mâncăm o pizza în penumbră. A și d-aci ajungem la Villain pentru că în precedentele, soarta lor era înodată.

În prima serie, Shredder era cam fraier, și își cam băteau toți joc de el. În seria din 2003 era cea mai tare chestie posibilă și mult mai mult decât ce părea la prima vedere. Erau chiar 2 cu numele asta și unul era mai tare ca altul.  În film, era doar unu, care avea ceva ninja. Dacă or fi fost, pentru că păreau baiețași de cartier și nu dintre cei mai abili. Dar de, dacă ai mască cică ești ninja, sau așa o fi pe acolo. Indiferent de caz însă, Shredder era totuși un luptător excelent și numai pentru că spiritul de echipă și pentru că binili învingi și-o mai fura din când în când. Aici e doar o chestie penibilă cu o armură de neam prost. Adică mare, complet imobilă, ca pentru un chchi-chan rapid și eficient cum se află. Și multe lame, că doar e The Shredder, așa, ca prin minune, reușește, ca orice tăietor de oameni să nu zgârie pe nimeni, absolut pe nimeni. Tare io zic, mai ales că aruncă cu lamele alea. Și le asamblează și face șmecherii cu ele.

Mai e încă unu cu el care cicî îi e discipol. Cred că de bemington pentru că nu se luptă nici o clipă.

Și mai e și April, care culmea e cea mai utilă. Ea îi salvează pe toți și tot ea e protagonista. Problema e că de la Bela încoace e cam cea mai proastă și mai drogată și mai lipsită de viață și expresie dintre păpușele. Noroc că arată binișor. Dar joacă infeeeect. Și nu cred ca personajul a fost scris atât de prost.

În mare parte Țestoasele anului 2014 sunt groaznice, de la poveste, la design, la cum interpretare și cu excepția unor moment vesele de caterincă, filmul e prost, grav. Nu recomand decât vânătorilor de efecte speicale, deși pentru aia mai degrabă recomand Dawn of the Planet of the Apes și fanilor înrăiți ai seriei. Deși aia mai bine citesc comic-urile, că de acolo a pornit toată șarada...