Țestoasele ninja, la fel ca încă vreo câteva tiluri, au făcut parte din
viața mea de când mă știu. Ba, s-au născut odată cu mine, în vara anului 1986
și sunt cam primele chestii mai evoluate difuzate la noi. Vorbesc desigur
despre seria orignală, pentru că multe au mai urmat după (de fapt vreo 3, dar
să nu intrăm în detalii). Cu toate acestea TMNT, nu sunt o serie pe care am
revăzut-o și nu se află chiar la capătul listei revizualizarii mele. Cel puțin nu
prima serie, căci am văzut seria din 2003, care chiar merită. Cel puțin primele
5 sezoane că pe urmă îl fac pentru copii. Chestia cea mai tâmpită din lume, dacă
mă întrebați, pentru că, băiet fiind, nu cutreieram codrii, ci magazinele de
casete video și închiriam tot ce era mai de groază și cu content mai mature.
Dar în fine, ideea de bază e că țestoasele erau mișto și amuzante și imi
plăceau, asta când aveam ocazia să vad, chestie care nu s-a schimbat acum prea
mult.
Filmul recent, este în schimb o excepție. Adică l-am văzut, mda, bine,
drăguț, efecte speciale marca 2014, ok. Dar dacă s-ar putea să nu mai am ocazia
vreodată să-l revăd, ar fi perfect. Și o să detaliez în continuare de ce merită
a fi uitat curând. Nu va însă pentru că se termină cu loc de urmare și dacă nu
apare și continuarea număru’
6 cu ei bătrâni și noua generație, nu dă bine la marketing...
Povestea începe cam pe aceeași idee cu celelalte, sau mă rog, backgroundu’
e același. Adică în canale sunt 4
mutanți țestoasă care sunt antrenați de un șobolan cu personalitate (cel puțin
avea până în filmul ăsta) în mistica și extraordinara artă a ninjutsu. Știți
voi, hide in plane sight, scheme a la Bruce Lee (i se mai zicea nija), codul de
onoare și protejarea inocenților (chestie mai nouă, introdusă după anii ‘80). Minunile cu pricina, adică creaturile
iste, s-au născut cu ajutorul unui mutangen, care le-a fost injectat când erau
mici și doar animale, dar naiba știe de ce au devenit umani. În seria orignală
și în cele ce au urmat, totul a fost un accident și a avut completă logică. Mai
exact faptul că erau în proximitate cu oamenii și asta i-a făcut să reacționeze
în consecință și să ia o formă de mijloc, fix împrumutând din genetica
obiectelor și persoanelor cu care au avut de-a face. În film, totul aiurea. Și
sper din tot sufletul că nu se referă la faptul că omul, în prezentul stadiu, este
forma absolută de evoluție, pentru că dacă așa ar fi, e trist. Asta ar însemna
că omul nu poate deveni mai mult fără ajutor, ceea ce e stupid în sine. Sau
poate starea în care ne aflăm este pasul necesar în evoluția oricărei ființe
vii, ceea ce din nou, tâmpit.
În fine, Splinter, adică-te șobolanul, i-a antrenat pe băieți întru arte
marțiale, pentru că, get this, a citit o carte și acu știe kung fu. Ceea ce e
stupid la modul grav, în primul rând pentru că țestoasele noastre ar trebui
să-și depășească maestrul din principiu, că doar ăștia s-au născut întru arte
marțiale, iar splinter s-a chinuit mai bătrân fiind și deci într-o stare fizică
mai proastă. Sau o fi altfel la mutanți ? Problema e că eroii noștrii se bat cu
chestii antrenate pe bune de maeștii adevărați. Și sunt mai tari. Ceea ce....
Bine, că mai e o chestie și mai nașpa.
Țestoasele noastre sunt niște monștrii, literally. Ideea de realism CG e o
cretinitate în cazul ăsta, iar noul reimagining este complet și total grotesc.
Dintotdeauna mi-au plăcut ninjacii ăștia pentru că erau destul de îndesați,
haioși și oarecum țestoase. Aici sunt niște bestii cât casa, mari, dânge și mai
par și destul de neîndemânatice, dincolo de orice se străduiesc ei să arăte în
film. Și cam aia e toată faza, că n-am văzut luptă de finețe câtuși de puțin. Doar
dau cu paru’ și dau mai tare
pentru că sunt mari, bă maaaari și musculoși. În rest, poate Splinter să zici
că mai dă cu karata, că doar rimează cu tata și el e tatăl lor, deci ăl mai
tare.
A și că tot am ajuns la șobolanul cu pricina și d-aci o să merg pe descrierea
lui Shredder și a villainilor aferenți. În prima serie, Splinter era om, un artist al
stilurilor de luptă, maestru marțial adevărat și care a fost ghinionist de-a
dat în balta de mutagen. Și cum trecea printr-o grea perioadă din viață, adică
era homeless și statea în canal, chestia cu care a intrat în contact cel mai
mult a fost sobolanul. Deci așa a devenit vârcoșob. Valabil și pentru celelalte
chestii, de la țestoasă la Bebop și Rocksteady (care au devenit rinocer și
mistreț). În seria din 2003, un maestru smecher, avea ca pet un șobolan pe care
îl găsise rănit și care a prins în subconștient tot ce vedea la stăpânul său de
atunci, drept pentru care când s-a transformat, avea deja în background toată
treba cu ninja-schija. În asta, nici poveste. A citit o carte frate și acum se
bate cu Neo. Pai io zic s-o citim toți ca să mergem prin umbră și să mâncăm o
pizza în penumbră. A și d-aci ajungem la Villain pentru că în precedentele,
soarta lor era înodată.
În prima serie, Shredder era cam fraier, și își cam băteau toți joc de el.
În seria din 2003 era cea mai tare chestie posibilă și mult mai mult decât ce
părea la prima vedere. Erau chiar 2 cu numele asta și unul era mai tare ca
altul. În film, era doar unu, care avea
ceva ninja. Dacă or fi fost, pentru că păreau baiețași de cartier și nu dintre
cei mai abili. Dar de, dacă ai mască cică ești ninja, sau așa o fi pe acolo. Indiferent
de caz însă, Shredder era totuși un luptător excelent și numai pentru că
spiritul de echipă și pentru că binili învingi și-o mai fura din când în când.
Aici e doar o chestie penibilă cu o armură de neam prost. Adică mare, complet
imobilă, ca pentru un chchi-chan rapid și eficient cum se află. Și multe lame,
că doar e The Shredder, așa, ca prin minune, reușește, ca orice tăietor de oameni
să nu zgârie pe nimeni, absolut pe nimeni. Tare io zic, mai ales că aruncă cu
lamele alea. Și le asamblează și face șmecherii cu ele.
Mai e încă unu cu el care cicî îi e discipol. Cred că de bemington pentru
că nu se luptă nici o clipă.
Și mai e și April, care culmea e cea mai utilă. Ea îi salvează pe toți și
tot ea e protagonista. Problema e că de la Bela încoace e cam cea mai proastă
și mai drogată și mai lipsită de viață și expresie dintre păpușele. Noroc că
arată binișor. Dar joacă infeeeect. Și nu cred ca personajul a fost scris atât
de prost.
În mare parte Țestoasele anului 2014 sunt groaznice, de la poveste, la
design, la cum interpretare și cu excepția unor moment vesele de caterincă,
filmul e prost, grav. Nu recomand decât vânătorilor de efecte speicale, deși
pentru aia mai degrabă recomand Dawn of the Planet of the Apes și fanilor
înrăiți ai seriei. Deși aia mai bine citesc comic-urile, că de acolo a pornit
toată șarada...
Ie Tare face piza si se bate cu ala rosu'
ReplyDelete