Până la apariția acestui joc, totalitatea rpg-urilor la mine se numeau
Diablo 2. Acesta din urmă a fost primul joc pe care l-am terminat pe
calculator, undeva într-o sală de internet întunecată, unde o gramadă de
inteligenți se uitau peste umăr direct în monitorul meu și îmi comentau orice
greșeală. Atât de mult mi-a plăcut Diablo, încât am cheltuit o avere (cel puțin
pentru mine atunci) jucându-l, drept pentru care, m-aș fi bătut cu dracu’
ca să-l conving de cât de tare e. Și
cam din cauza asta am ajuns la Neverwinter Nights.
Într-o seară, când netu’
nu-mi mergea și deci ne strânsesem ditai grupul de țărani, cu torțe și furci în
fața scării liderului infromal, spre a-l convinge că băiatul de furniza la
rețeaua locala e mult prea încălzit de dinții din gură, l-am întâlnit pe un
nenea cu care am stat de vorbă cât am așteptat să coboare șefu’. Și am vorbit despre jocuri, că de, ele
erea viața mea. Ne-am certat noi muuuult, așa de mult, de ne-am bagat
picioarele și am plecat prin centru, iar pe drum am stat atît de mult de vorbă
încât s-a făcut a doua zi. Eu ca Diablo e cel mai tare, el cu Neverwinter
Nights. Îl mai instalasem, nu era cu click-click, deci era nașpa, dar asta’ micu de lângă mine tot turuia despre el.
Bă, zic, eu în gându meu, o fi ăsta prost, dar prea face jocu’ ala o grămadă. M-am dus la baiatu’ cu pricina acasă (țin să menționez că era
aproape 5 dimineața) l-am luat și l-am instalat. Și am încercat să văd ce zicea
ăsta cu jocul lui. Și a fost excelent. Atât de tare a fost încât am vorbit a
doua zi cu același tip, i-am luat id, numar de telefon și mărimea la talpă și
am rămas prieteni și acum (e vorba de King, dacă știe careva...). Dar destul
despre origini, să trecem la joc.
Neverwinter Nigths este unul dintre jocurile D&D. Mai bine spus,
funcționează după rețeta clasică, a zarului cu 20 de fețe, numai că totul se
întâmplă în fundal și doar o bară mititică te informează asupra acestui fapt. Mecanica
este pe ture, numai că nu este evidentă, deși s-ar putea să fie ceva setări
care să facă asta vizibil. Însă nu mecanica asta e cireașa de pe tort (cel
puțin nu pentru mine, căci este extraordinar de bună). Lumea, atmosfera, felul
în care îți marchezi prezența. Povestea, să nu uitam povestea.
Până la Planescape Torment, al doilea expansion al acestui joc, a fost
pentru mine cel mai tare story line ever. Încă se încadrează în top 10, alături
de Legacy of Kane, care va constitui într-o prezentare viitoare printr-un post
mediocru ca acesta. Glumesc, știți cu toții că sunt un zeu și că mă venerați.
În fine.
Ceea ce îl face însă cu adevărat genial este modul de interacțiune cu
personajele din joc. Mai ales la capitolul dialog. Adică dacă ai inteligență mare (pe personaj,
nu în real life, pentru că știu un nebun care a încercat și nu i-a mers prin
alte jocuri de gen) poți să-l convingi pe băiatul care își vrea banii înapoi că
nu a pierdut nimic, ba că îți mai și datorează ceva aur și că nu-i trebuie
cămașă pe el deși e frig și bate vântu’. Pe de altă parte, dacă ai inteligență
mică, își bate joc orcul retardat de tine. Și încă grav. Atributele îți de
terimină o mulțime de acțiuni care îți pot face viața mult mai ușoară. Ai
Constituția de bivol ? Poți să te iei la concurs de băut cu bețivii satului și
să-i faci de bani ori să afli mai multe despre quest. Ai Strength mare ? Ușile
nu sunt o problemă, că dacă dai cu umăru’ se îndoaie fierul. Ai Charismă mare, seduci tot ce mișcă, te faci plăcut
de orice lord și convingi ocazionalul
dragon să se lase călărit. O, și asta nu e tot!
Pe lângă atribute, care îți influentează masiv modul de joc, există și
skill-uri, unele valabile pentru o clasă anume, altele pentru orice ți-ai
alege. De exemplu, ca Druid, poți comunica cu mâțe, cerbi, lupi și berberițe și
așa mai faci rost de XP sau de alte lucruri folositoare. Cu skill-ul Lore, de
exemplu, ști legendele locale, cam tot despre lume și poți să tragi de ureche
pe popa care nu face ce scrie la carte. Bine că fără inteligență, înțelege ală
din părți ce vrei să spui, dar cred că e genial să auzi pe unu care habar n-are
să vorbește cum îl convinge pe cultul regatului că e cam nașpa.
Și să nu uităm customizarea. Poți să îți schimbi vizual fiecare bucațică a
armurii. Vrei o robă peste platoșă, se face. Vrei sabie cu vărf zimțat și
diamant în coada mânerului, se face. Vrei topor cu două tăișuri și aspect de
coasă ? Cu suficient skill pe Blacksmithing se rezolvă.
Și la capitolul arme, vai! Are atât de multe. Atât de EXAGERAT de multe.
Poți dacă vrei să te dezvolți pe bici, coasă, sabie dublă, topor dublu, ciocan
dublu, chakrame (pentru mica Xena din tine), sabie scurtă, sabie lungă, sabie
de grea, sabie ușoară, floretă, sabie groasă, sabie supțire, sabie... you get
my point. Și astea sunt alea diferite. Pentru că, logic, fiecare e de mai multe
tipuri, cu cel putin vreo 15 variații unice, cu nume propriu și bonusuri
specifice. Am găsit o sabie care cântă de exemplu, o coasă care mânca suflete
și un bici care îi făcea be băieți să adoarmă cu fiecare bucată. Deci și la
capitolul ăsta stăm excelent.
Armuri, pe același principiu. O grămadă, de la robe de Palpatini, până la
echipația Tomberon 1630 Toamna. Căști la fel. Baghete vrăjitorești, staff-uri
magice, punale sacrificale, tot tacâmul nene! Dacă măcar s-ar mai face jocuri
la fel... Putem să sperăm. Veșnica opține.
Ar mai fi multe de spus, dar nu știu dacă ar mai trebui să continuu, pentru
că deja m-am lungit prea mult. Subiectul este greu de epuizat și aici am vorbit
despre serie în mare. Probabil în viitoarele postări, voi lua fiecare joc în
parte. Deocamdată însă ajunge. Toți vrem jocuri de genul ăsta. Cel puțin fanii
D&D și cei ai jucătorilor de RPG-uri în care chiar contează stats-urile.
Dar de, acum trebuie să ne mulțumim cu finalul de Mass Effect 3 (am auzit,
că n-am jucat) și Dragon Age 2 (care o fost pulbere). Om trăi și om vedea. Dacă
nu orbim sau ceva....
The Good
Cusomizarea a tot ce mișcăm, de la personaj, la arme, la armuri.
Interacțiunea cu personajele și felul în care atributele îți modifică
conversațiile.
Gameplay-ul specific D&D.
Multitudinea de
arme, armuri, gadget-uri și jucărele.
Povestea excelentă și quest-urile secundare.
Povestea excelentă și quest-urile secundare.
The Bad
Aș fi preferat o posibilitate mai mare de explorare a Faerun-ului.
Imposibilitatea de a juca first sau third person.
No comments:
Post a Comment