Fables

Am menționat că în cadrul DC Comics există mai multe, hm, să le zicem case de producție. Filere ar fi mai exact, dar... uneori sunt destul de independente întru decizii manageriale deci... În fine.

Una dintre ele, probabil cea mai importantă este Vertigo. De ce atât de importantă ? Pentru că e adresată unei categorii de persone un pic mai mai inteligente. Dintre producțiile lor, probabil cea mai importantă este seria Sandman, produsă de Neil Gaiman, primele comic-uri care au câștigat vreodată un premiu pentru literatură. Cum aceste premii, în mod normal, se dau doar pentru cărți, puterile ăle de sus, au ajuns la concluzia că aceste benzi desenate nu pot fi încadrate în același loc cu restu bazaconiilor cu eroi și bubuieli, deci, în ipocrizia lor, au propulsat ideea de graphic novels. Adică-te, exact aceași mărie cu aceași pălărie, pe care însă, au denumit-o pompos, sau diferit, ca să se simtă bine semidoctul și s-o ardă mai cu moț decât copilul care citește pe Batman. O mie de cuvinte de scârbă, dar să lăsăm discuția pe altă dată. Oricum, ideea de bază, este că produsele Vertigo sunt adresate unui public mature și mai orientat un pic în spațiu. Pentru că tragedia e omniprezentă aici și prezentarea acțiunii te pune un pic pe gânduri. Personal am avut parte de câteva titluri pe care le consider infinit mai bune decât câteva dintre cărțile pe care le consider excelente. Deci merită. Nu știu dacă tot ce au scris băieții, dar până acum tot ce am citit de la ei a fost bun. Dar să revenim la fabulele noastre. Cu o prezentare a acțiunii, măcar așa, oleacă....

O fost odată ca niciodată, pe când se îngâna precambrianu’ cu cambiranu’ și se nășteau marile depozite carbonifere (oh, Divertis, ce erai tu odată!)... toate regatele poveștilor din toate chestiile pe care le-am citit vreodată. Oz, locațile din Frații Grimm, Legende Arturiene, miturile Japoneze, O mie și una de nopți, jungla lui Mowgli și povești fermecate rusești. Fiecare dintre acestea aveau un regat, sau mai multe. Condus de cine știm noi că ar trebui de prin povești. Și cum își făceau ei de cap pe-acolo și o ardeau până la adânci batrâneți că fericiți nu erau toți, la un moment dat apare un pericol extraordinar din fața căruia până și cel mai puternic cavaler o cam lua la stânga, în afara cortinei.

Amenințați de acest pericol, numit până târziu Adversarul, deși dezvăluirea lui este... WOW, deci WOW, majoritatea popoarelor din lumile de poveste, fac front comun, însă sunt zdrobite complet de armatele de temut ale acestui nou imperiu, care asimileaza puteri și lumi fără număr. În urma acestor evenimente, cu ajutorul tuturor vrăjitorilor, ghicitoarelor, babelor ganța și ucenicilor retardați, se deschid portaluri către singura lume care ar fi cam improbabil de cucerit. De ce ? Pentru că e simpluță și cam lipsită de magie, destul de  retrasă și nu prea menționată în analele (scuzați expresia) vrăjitorești. Ați ghicit, este vorba despre Pământ. Hăituiți de armatele Imperiului, refugiații ajung p-aci, pe meleagurile tradiționale și se poziționează ei, fix prin New York-ul anilor 80. Mai exact 1780. Unde se stabilesc într-o comunitate numită Fabletown.

Dar lucrurile nu funționează doar așa, pe sistemul, bine ai venit frate. Pentru că din fața marelui adversar, n-au fugit doar băieții buni ci și o parte semnificativă a puterilor întuncate și a tot ce era mai rău și mai fățarnic.  Și cum lupu schimbă părul dar năravul... eh, acum dacă întâlnește true love, l-o schimba și p-ăla, tipii mai cu cap, s-au gândit la o soluție. Și anume un contract pe care toate ființele care au de-a face cu Fabletown trebuie să-l semneze. Odată numele tău pe hârtie, te supui, vrei nu vrei la socitatea funcțională, sau tot ce e mai rău pe acolo te vânează ca pe șobolan. Și cum ai în comunitate pe The Big Bad Wolf ca șerif, pe Frau Totenkinder (vrăjitoarea cea rea din tot ce există, de la Hansel și Gretel la Rapunzel și Mica Sirenă) ca șefa a magicienilor și Barbă Albastră, piratul, ca furnizor de bănet, bașca Shere Khan și Dragonul Negru al Pustiului Cenușiu, ar fi mai bine să stai cuminte și să te apuci de croitorie. Partea bună e, că odată semnat, contractul îți iartă orice greseală din trecut, oricât de odioasă ar fi fost ea. Numai că animozitățile încă există, iar conflictele nu vor ezita să apară. Iar Adversarul nu a uitat de ei cu una cu două, pe lângă faptul că mai există puteri nefaste prin diverse lumi, care vor și ele o bucată de plăcintă. Deci cam despre asta e vorba. Cum se împacă personajele de poveste una cu alta și mai ales cu societatea noastra, aia simplă, de oameni obesdați de Bianca Dragușan și de Pepe. Sau cine o mai fi la modă, habar n-am.

Comic-ul de față, este primul meu contact cu Vertigo și îl recomad tutoror celor a cărăr copilărie a fost plină de povești. Aș recomanda Fables în principal celor care le cunosc, deși povestea e bine structurată și poate fi înțeleasă destul de lejereanu și de aia care n-au avut copilărie. Sau care au jucat Cantăr și Fifa.

E o chestie tare, trust me. Are și spin-off-uri, pe care le recomand călduros. Până una-alta, zic eu că merită mai mult decât majoritatea comic-urilor pe care le-am citit. LONG LIVE VERTIGO!

The Good

Posibiltatea de a revedea poveștile cu alți ochi, dintr-o perspectivă matură și realist prezentată

Punctul de vedere al personajelor, cu jusitificările lor asupra evenimentelor prezentate până acum.

Gradul de complexitate al problemelor puse și încercarea de acomodare a unor ființe extraordinare în împrejurări relativ obișnuite

The Bad

Nu-mi dă nimic prin cap la ora asta.

E cu povești bre, ce, mai ești copil, să crezi în zâne ?