Baylon 5 este, cel puțin până
acum, cel mai bun serial SF pe care l-am văzut în viața asta. Topul nu este
unul mare, ba chiar aș putea spune ca mai merită doar Farscape și Stargate SG-1
(hai sa zicem și Stargate Atlantis... dar mai cu juma' de gură). Și asta pentru
că majoritatea celorlalte seriale sunt doar semi-comedii draguțe cu ceva teme
împrumutate din literatura de specialitate, care, bineînțeles că este infinit
mai bună. Măcar Stargate aia se vrea. Un serial draguț pe care să-l vezi cu
bunica și cu varu’ manelist și să te
miri dacă moare vreun personaj și nu se întoarce înapoi în sezonul următor,
pentru că e gândit doar ca divertisment și nicidecum vreo chestie adâncă care
să te pună pe gânduri. Deși există porcării care așa se vor. A se vedea
Farscape și Battlestar Galactica, varianta 2004. Serialul de față însă nu intra
la aceeași categorie, nici măcar tangențial.
Are umor din belșug, teme extrem de serioase, cum ar fi rasismul,
conflictul dintre ordine și haos, modul de cooperare dintre civilizații uneori
total opuse ca ideologie, religia, instinctul de supraviețuire și dorința de
prea-mărire cu orice scop. A, și politică din belșug, că despre asta cam e.
Povestea este geniala din punctul meu de vedere. Mai exact lucrurile prin
galaxie stateau cam în felul ce urmează.
Pe undeva prin viitor (nu prea îndepărtat), oamenii intră în contact cu o
civilizație avansată numită Centauri. Din motive de comerț, rute comerciale și
alte jucărele, noii veniți dau tehnologie din belsug pământenilor, bineînțeles,
nu cât să devină o adevărată problemă, ci cât să meargă și ei cu trabantu pe
lună și să-și construiască un BMW Ursuleț-două pentru cosmosul întunecat.
Bineînțeles, oamenii se plimbă de nebuni, varianta strange new worlds și
întâlnesc o rasă, apropiată tehnologic, cu care se cârpesc mult și bine, dar,
datorită unor tehnicalități... mă scuzați, spiritului uman și faptului că
binili învingii, câștigă războiul și ajung aplaudați de ceva civilizații mai
acătării. Și, cum omul e vanitos și de multe ori dobitoc, și-o iau în cap și
încep să se creadă stăpâni peste tarlaua numită galaxie. Sau cel puțin tinere
speranțe în orice conflict viitor. Deci, pe modelul Federației, se gândesc ei că
ar fi bine să trimeată nave la mare depărtare spre a-i întreba pe unii ce mă-sa
vor prin univers.
Și se îndreaptă ca deștepții spre o rasă mai puțin cunoscută și care avea o
plăcere nebună pentru nedezvăluire, numită Minbarii. Aliații lor și binefăcătorii
umanității, Centaurii, îi povățuiesc pe ai noștrii de bine, explicându-le că nici
în culmea gloriei mai puternicei lor civilizații nu prea se băgau pe teriorioul
Minbariilor, pentru că erau cam ciudați, însă pământenii nu vor să audă și
trimit un crucișător militar extrem de bine dotat cu armament greu și cu unul
dintre cei mai decorati militari ai războiului precedent la bord. Singura
problemă, băiatul era mai paranoic ca Rambo și vedea amenințare din orice
mișcare în front. Și au bafta să se întâlnească fix cu o navă mare și frumoasă
a rasei căutate.
Minbarii, care nu erau prea agresivi prin propria lor natură, îi întâmpină
frumos pe noii veniți în stilul lor clasic de salut către o persoană pe care o
respectă. Mai exact cu zero scuturi și cu armele pregătite să tragă, fixate pe
adversar. Cum încă nu își știau vorba, unu altuia, oamenii interpreteză gestul
ca pe o ameinițare și trag primii, cauzând pagube mari la bord și omorând și pe
cel mai respectat dintre liderii rasei cu pricina, baiat care se afla pur
întâmplător pe nava cu pricina.
Iar incidentul cu pricina duce al un război de eradicare al rasei umane.
Pămânetenii nu au nici șansă. Sunt obliterați planetă după planetă, colonie
după colonie, rași din existență fără nici o șansă. Tehnologia superioară Minbarii
îi face pe aceștia invincibili iar în măcelul ce urmează pierd o singură navă
și aia printr-o tehnicalitate, pe când oamenii sunt aproape exterminați.
Când totul părea pierdut și navele inamice încercuiseră pământul, iar la
radio, internet și orice altă formă de comunicare pămânetenii erau sfătuiți
să-și facă ultima rugciune, Minbarii brusc încetează focul fără nici o
explicație, se predau (cel puțin pe hârtie), recunosc supremația oamenilor și
propun negocieri, iar odată aflat motivul adevărat al conflitului, cele două
rase își propun să facă ceva, ca niciodată evenimente de acest gen să nu mai
amenințe pacea galaxiei.
Și astfel se ajunge la ideea de stații Babylon, niște jucărele în spațiu,
unde ambasadorii să se întâlnească și să-și rezolve problemele pe cale pașnică.
Sau să încerce, pentru ca lipsă de comunicare să nu mai conducă la tragedii. De
primele 4 se alege praful într-un fel sau altul, iar Babylon 5 este teatrul de
desfășurare al acțiunii serialului de față. Cinci rase vor prezida
evenimentelor și ele sunt cele mai puternice sau mai venerabile dintre ele.
Postul de față s-a lungit deja destul de mult și deci va fi continuat,
pentru că sunt multe de zis și eu zic că merită. Până una-alta, asta e povestea
de fundal. Cam ce duce către evenimentele serialului. Critica de bază a lui va
urma, deși trebuie să mă gândesc ce să zic de rău despre, căci sunt subiectiv
și nu e bine.
Va urma ....
No comments:
Post a Comment