Friday, 24 October 2014

Babylon 5 (Part I)





Baylon 5 este, cel puțin până acum, cel mai bun serial SF pe care l-am văzut în viața asta. Topul nu este unul mare, ba chiar aș putea spune ca mai merită doar Farscape și Stargate SG-1 (hai sa zicem și Stargate Atlantis... dar mai cu juma' de gură). Și asta pentru că majoritatea celorlalte seriale sunt doar semi-comedii draguțe cu ceva teme împrumutate din literatura de specialitate, care, bineînțeles că este infinit mai bună. Măcar Stargate aia se vrea. Un serial draguț pe care să-l vezi cu bunica și cu varu’ manelist și să te miri dacă moare vreun personaj și nu se întoarce înapoi în sezonul următor, pentru că e gândit doar ca divertisment și nicidecum vreo chestie adâncă care să te pună pe gânduri. Deși există porcării care așa se vor. A se vedea Farscape și Battlestar Galactica, varianta 2004. Serialul de față însă nu intra la aceeași categorie, nici măcar tangențial.
Are umor din belșug, teme extrem de serioase, cum ar fi rasismul, conflictul dintre ordine și haos, modul de cooperare dintre civilizații uneori total opuse ca ideologie, religia, instinctul de supraviețuire și dorința de prea-mărire cu orice scop. A, și politică din belșug, că despre asta cam e.
Povestea este geniala din punctul meu de vedere. Mai exact lucrurile prin galaxie stateau cam în felul ce urmează.
Pe undeva prin viitor (nu prea îndepărtat), oamenii intră în contact cu o civilizație avansată numită Centauri. Din motive de comerț, rute comerciale și alte jucărele, noii veniți dau tehnologie din belsug pământenilor, bineînțeles, nu cât să devină o adevărată problemă, ci cât să meargă și ei cu trabantu pe lună și să-și construiască un BMW Ursuleț-două pentru cosmosul întunecat.
Bineînțeles, oamenii se plimbă de nebuni, varianta strange new worlds și întâlnesc o rasă, apropiată tehnologic, cu care se cârpesc mult și bine, dar, datorită unor tehnicalități... mă scuzați, spiritului uman și faptului că binili învingii, câștigă războiul și ajung aplaudați de ceva civilizații mai acătării. Și, cum omul e vanitos și de multe ori dobitoc, și-o iau în cap și încep să se creadă stăpâni peste tarlaua numită galaxie. Sau cel puțin tinere speranțe în orice conflict viitor. Deci, pe modelul Federației, se gândesc ei că ar fi bine să trimeată nave la mare depărtare spre a-i întreba pe unii ce mă-sa vor prin univers.
Și se îndreaptă ca deștepții spre o rasă mai puțin cunoscută și care avea o plăcere nebună pentru nedezvăluire, numită Minbarii. Aliații lor și binefăcătorii umanității, Centaurii, îi povățuiesc pe ai noștrii de bine, explicându-le că nici în culmea gloriei mai puternicei lor civilizații nu prea se băgau pe teriorioul Minbariilor, pentru că erau cam ciudați, însă pământenii nu vor să audă și trimit un crucișător militar extrem de bine dotat cu armament greu și cu unul dintre cei mai decorati militari ai războiului precedent la bord. Singura problemă, băiatul era mai paranoic ca Rambo și vedea amenințare din orice mișcare în front. Și au bafta să se întâlnească fix cu o navă mare și frumoasă a rasei căutate.
Minbarii, care nu erau prea agresivi prin propria lor natură, îi întâmpină frumos pe noii veniți în stilul lor clasic de salut către o persoană pe care o respectă. Mai exact cu zero scuturi și cu armele pregătite să tragă, fixate pe adversar. Cum încă nu își știau vorba, unu altuia, oamenii interpreteză gestul ca pe o ameinițare și trag primii, cauzând pagube mari la bord și omorând și pe cel mai respectat dintre liderii rasei cu pricina, baiat care se afla pur întâmplător pe nava cu pricina.
Iar incidentul cu pricina duce al un război de eradicare al rasei umane. Pămânetenii nu au nici șansă. Sunt obliterați planetă după planetă, colonie după colonie, rași din existență fără nici o șansă. Tehnologia superioară Minbarii îi face pe aceștia invincibili iar în măcelul ce urmează pierd o singură navă și aia printr-o tehnicalitate, pe când oamenii sunt aproape exterminați.
Când totul părea pierdut și navele inamice încercuiseră pământul, iar la radio, internet și orice altă formă de comunicare pămânetenii erau sfătuiți să-și facă ultima rugciune, Minbarii brusc încetează focul fără nici o explicație, se predau (cel puțin pe hârtie), recunosc supremația oamenilor și propun negocieri, iar odată aflat motivul adevărat al conflitului, cele două rase își propun să facă ceva, ca niciodată evenimente de acest gen să nu mai amenințe pacea galaxiei.
Și astfel se ajunge la ideea de stații Babylon, niște jucărele în spațiu, unde ambasadorii să se întâlnească și să-și rezolve problemele pe cale pașnică. Sau să încerce, pentru ca lipsă de comunicare să nu mai conducă la tragedii. De primele 4 se alege praful într-un fel sau altul, iar Babylon 5 este teatrul de desfășurare al acțiunii serialului de față. Cinci rase vor prezida evenimentelor și ele sunt cele mai puternice sau mai venerabile dintre ele.
Postul de față s-a lungit deja destul de mult și deci va fi continuat, pentru că sunt multe de zis și eu zic că merită. Până una-alta, asta e povestea de fundal. Cam ce duce către evenimentele serialului. Critica de bază a lui va urma, deși trebuie să mă gândesc ce să zic de rău despre, căci sunt subiectiv și nu e bine.
Va urma ....

No comments:

Post a Comment