Hellboy

Recomand aceste comic-uri cu toată căldura pentru toți fanii genului horror și de nu, și pentru cei care vor să aibă parte de o aventură alături de un erou nu tocmai convețional.  

Pentru fanii filmului, o să am cel mai probabil și ceva postări dedicate celor două, Hellboy și respectiv, Hellboy II: The Golden Army. Și eu am început cu filmele apoi descoperind că există mai mult de atât. Există și două animații, Hellboy: Sword of Storms și Hellboy: Blood and Iron, precum și jocuri video. Deocamdată, însă, o să vorbesc despre comic-urile scoase de Dark Horse, a căror sursă de inspirație îl au și filmele menționate mai sus.

Universul în care apare și comic-ul Hellboy, este unul brutal, întuncat și plin de elemente pline de misticism și ambiguitate. Într-un cuvânt, fix ce iubesc eu. Dacă și voi sunteți ca mine... în primul rând trebuie să slăbiți. Ha! Am zis-o. Dacă vă iese, primesc rețete. Fac colecție. Fac și schimb dacă vreți.

Revenind însă la treburi mai serioase, avem de-a face cu tot ce iubim într-un horror bun, cu elemente dark fantasy urban, aventuri exotice, steam-punk, high fantasy și ocazional, noir polițist (dacă expresia din urmă e unpleonasm, primesc palme și mustrări aferente).

Elementele prezente sunt extrem de diverse și deosebit de captivante: naziști mistici, tehnologie avansata a trecutului, apocalipse în floare, zei aproape Lovecraftieni, magie neagra, alba, roșie, verde, folclor rusesc, fantome mafiote, mitologie africană, legende arturiene, Stalin, aventuri subacvatice, culte masonice, șoapte de dincolo de văl, spiritism, golemi, vampiri și carturari puși pe scandal.

La un moment dat apar două serii care se întretaie pe ici pe colo. Vorbesc despre BPRD (Bureau of Paranormal Research and Defense), care tratează apocalipsa curentă, când nu sunt ocupați cu cazuri de o diversă gravitate de ordin supranatural și Helboy, desigur, care merge fix pe aventurile uriașului roșu cu mână masivă și destin de anticrist. Alături de acestea, o multitudine de spin-off-uri excelente, care trateaza diverse aventuri în întunecata lume de fabricație Dark Horse Comics.

Modul de prezentare al poveștii este episodic, însă episoadele sunt legate unul de altul din punct de vedere narativ. Recomand citirea în oridinea apariției, deși s-ar putea să fie ok indifrent de unde începi. Mai ales ca autorii, care sunt printre cei mai buni pe care i-am citit vreodată, au grija sa ne amintească din când în când pentru a rămâne în temă chiar dacă am pierdut vreun număr de-a lungul timpului. Poveștile sunt extrem de bine puse la punct, credibile (dacă e să luam în serios elementele fantastice), iar Hellboy este unul dintre cele mai bine scrise personaje cu care am intrat în contact de-a lungul timpului.  

Pot spune că aceste comic-uri m-au inspirat și mi-au deschis o pasiune către proza scurtă, pe care nu am pus atât de mult accent în trecut, preferând operele de o largă amploare cu miriada de personaje și acțiuni aferente. Ei bine, după ce am citit câteva numere (mai degrabă capitole, care conțin într-o singură poveste mai multe numere), am decis că antologiile sunt interesante și merita atenția cuvenită, drept pentru care m-am apucat de almanahurile Anticipația. Destul de interesant ce găsim acolo. Mai ales pentru anul 1983, România. Mă așteptam la mult, mult mai puțin.

În fine, povestea principală vine cam așa (pentru cei ce au văzut filmul, cam se știe ce urmează): În 1944, un experiment nazist este prezis, sau mai degrabă clar-văzut, de membrii unei grupare formată din experți în fenomene supranaturale, experiment care, poate aduce armageddon-ul. Însă experimentul, menit să eliberze cea mai puternică forță a distrugerii, Ogdru Jahad, aduce în schimb un baiețel cu piele roșie și oleacă cam demon.  Profesorul Bruttenholm, membru al Societații Brintanice pentru Paranormal, îl ia in adopție pe micul drăcușor, care crescut ca un copil aproape uman, devine un destoinic aventurier care luptă alături de membrii Biroului pentru Cercetare și Apărare Paranormală împotriva forțelor oculte ce pândesc în umbra, așteptându-și momentul de glorie întru cele necurate. Problema e ca Baiatul Iadului are un destin nu tocmai fericit: el este mai mult sau mai puțin Anticristul, iar mâna lui dreaptă, este cheia eliberări dragonului ce va aduce Sfârșitul Lumii. Bineîțeles că Hellboy își reprimă natura demonică cu fiecare fibră a ființei sale,  însă va fi asta oare suficient ? Să speram că vom și afla în cele din urmă.

The Good 

1. Personaje unice, locații exotice, elemente mitologice din belșug
2. Unul dintre cele mai bune dark fantasy-uri scrise vreodată și probabil cel mai bun din comic-uri la ora actualăâ
3. Prezentarea episodică și particularul excelent al oricărui capitol

The Bad

1. Ar putea avea grafică mai bună, sau măcar mai diversă, deși stilul în sine este potrivit genului de poveste.
2. Faptul că fiecare persoană pare obișnuită cu prezența unor supranaturali evident periculoși în rândurile lor. Valabil atât pentru personele inițiate, cât și pentru civilii obișnuiți.