Saturday 15 February 2014

House of Cards


De când ne știm am tot auzit de politică și de cât de nasoală e. Știm că datorită ei se fură, se întâmplă nasoale, ni se iau bani și ni se încalcă drepturi. Dar foarte puțini dintre noi știm ce însemană exact. Cică ar fi bine să te bagi în ea că faci bani, dar nu e bine s-o cunoști prea adânc ca îți scoate peri albi și cam fiecare om mai în vârstă pe care îl întâlnești poate să-ți dea detalii bine puse la punct despre politică, dar în practică cam nici unul nu știe cu ce se mănancă. Așa că, de fiecare dată când îți pui întrebarea “Ce e dom’le politica ?”, de cele mai multe ori trebuie să cercetezi de unu singur și să-ți tragi propriile conlcuzii sau să riști să ramai în totală și completă ignoranță. În cea mai bună variantă, ar fi știința de a conduce, inițial cetatea și odată cu trecerea timpului, pur și simplu cum să guvernezi poporul. Și, bineînțeles, cam tot ce înseamnă putere, căci a conduce o mare masă de oameni înseamnă fără îndoială putere, și asta atrage o grămadă de descreierați care au în interes propria lor piele și care ar da tot ce au și ar sacrifica orice doar ca să aibă puțin mai mult.
În House of Cards, personajul principal Frank Underwood este, fără îndoială, un maestru al disimulării, controlând practic din umbră un întreg mecanism politic. Jucat aprope de perfecție de Kevin Spacey, Frank ne arată adevărata față a politicianului de succes, care trebuie să fie calculat, rece și de multe ori lipsit de sentimente. De multe ori, putem vedea urme de regret și o înțelegere profundă a părților mai tenebroase la care acesta trebuie să apeleze ca să se mențină în joc. Însă Underwood nu ezită niciodată, iar prin spargerea celui de-al 4-lea zid, Frank ne face de multe ori părtași la faptele sale, dându-ne lecții importante despre ceea ce înseamnă puterea, manipularea, răzbunarea sau pasiunea.
Însă de multe ori lumea politicii este ca o casă din cărți de joc, înalțată mult, mai mult decât ar trebui, totul sprijindu-se pe o fundație care, în cele mai bune situații, este periculoasă, iar în majoritatea instabilă. Este nevoie să cadă doar una pentru ca întregul sistem să se năruie, dar pe de altă parte, Frank Underwood este o carte aparte care, la nevoie, poate oferi o stabilitate enormă, aducând un echilibru extrem de bun.
După o înțelegere călcată în picioare de oamenii pe care i-a ajutat să obțină postul de Președinte S.U.A, congressman-ul, se hotărăște să-și asigure cu orice preț postul la care aspira încă de la început, acela de Secretar de Stat. Alături de soția sa, al cărei interes râmane dincolo de oricare altă dimensiune către binele lor comun, Frank pune la cale un plan, prin care întreaga lume devine o veritabilă tablă de șah. Prin Zoe Barnes, o tânără reporteriță politică determinată să iasă în evidență, își începe răzbunarea, lansând informații despre politicienii pe care vrea să-i decrediteze public, țesând o pânză de intrigă și nesiguranță din care iese, în cele mai multe cazuri, ca un adevărat salvator și devenind în timp indispensabil sistemului. Cu toate acestea, Underwood nu este Dumnezeu iar serialul îl prezintă ca o ființă umană, care, deși abilă și pregătită să facă față la orice, nu iese perfect din fiecare situație. Iar Washington-ul rămâne chiar și pentru cei mai antrenați o arenă din care nimeni nu poate scăpa fără varsare de sânge. Metaforic vorbind...
În momentele în care scriu aceste rânduri, sezonul 2 este pe cale să apară. Momentan 13 episoade, primul sezon, dispobil pe Netflix, pot fi vizionate de publicul de rând, nedoritor de piraterie. Premiat cu Globul de Aur și alte premii nenumărate, House of Cards rămâne o capodoperă a genului pe care o recomand pentru toți cei care vor să aiba parte de o mică fereastră către politica americană care se desfășoare în spatele ușilor închise, dincolo de propaganda oficială. Cu 10 zile înainte de apariția sezonului 2, Netflix a anunțat reînoirea serialului cu un nou sezon, ceea ce anunță un viitor stralucit alături de Francis J. “Frank” Underwood, Democrat din South Carolina și cel mai probabil viitor secretar de stat. Să sperem ca serialul nu se va duce pe plută, așa cum fac majoritatea și aștept cu nerăbare următoarele aventuri din Washington ale politicianului adevărat, prezentat cum, poate nici un altul, nu a mai fost până la el.

The Good
  1. Frank Underwood, Claire Underwood, modul de prezentare al personajelor în general 
  2. Încălcarea celui de-al 4-lea zid și modul în care Frank ne explică diverse detalii ale lumii politice din spatele culiselor 
  3. Atmosfera generală a Washington-ului politic și al lumii crude în care poți fi devorat cu ușurință 
  4. Adaptarea serialului la omul de rând și modul în care prezentarea acțiunilor ne este dezvaluită pe înțelesul tuturor 
The Bad
  1. Zoe Barnes și personajele secundare de umplutură despre care aflăm prea puțin și nu sunt relevante pentru povestea generală
  2. Ar fi intersante mai multe detalii despre trecutul personajelor principale  

No comments:

Post a Comment