Tuesday, 18 February 2014

Faust


De mic am tot auzit despre Goethe. Că ar fi foarte tare, om dăștept și că a trait acum mulți, mulți ani. Că e greu de citit și că nu e de mine. Și că opera sa cea mai cunoscută (cel puțin în cercurile în care mă învârteam eu), Faust, e extrem de complicată și că mă depășește. Mult timp am căutat cartea ca să demonstrez contrarul și ca un făcut, nu reușeam niciodată să pun mâna pe ea. Eram determinat, mai ales că avusesem o experiență asemănătoare cu Shogun. Mi se zise și de opera lui Clavell că ar fi foarte grea și complicată, iar când am ajuns la ea, mai mult din ambiție, am realizat că citesem chestii muuuuult mai complicate. Așa că, pentru mult timp, am vrut  să citesc Faust, dar n-am reușit s-o găsesc . La un moment dat, o tanti cu suflet bun mi-a dat primul volum, singurul pe care îl avea, iar mai târziu aveam să aflu că era o carte de sine stătătoare. Și atunci am dat pentru prima oară de, ceea ce avea să fie, cea mai complexă carte pe care aveam s-o citesc. Cel puțin până acum, spun cu mâna pe inimă că nu am gasit carte mai plină de înțeles și mai deșteaptă ca asta
Nu spun că e peste puterile mele sau ale majorității de înțelegere. Dar mi-a folosit enorm citirea Bibliei. Și fundalul mitologic, cel puțin partea culturală romano-grecească. Și toată cultura, filosofia și cam tot ce am citit înainte, fie main-stream, fie S.F. sau de orice altă culoare. Poate și Evenimentul Zilei, ziar pentru care am ăl mai al dracu’ respect (NOT!). În fine, Faust are atât de multe substraturi încât ar merita citită cu internetul la îndemână, comentarii avizate pe lângă, explicații la fiecare frază și vreo câteva zeci de cărți bune înainte.
Povestea poate fi savurată oricând, cam la orice vârstă, nu-i bai, dar e plină de adâncime și  de multe ori descoperi sensuri diferite după o recitire activă.
La fel ca și povestea lui Iob (epistolă sau ce o fi, cei religioși să ne lase cu comment și înjurături aferente), Faust începe în rai, cu un pariu între Dumnezeu și Diavol. Cel puțin un diavol anume. Mephistopheles declamă corupția umană și inferioritatea ei, însă Dumnezeu i-l dă exemplu pe Faust, pe care îl numește cel dintâi dintre oameni și pe care îl declară incoruptibil. Astfel diavolul se hotărâște să îl ademenească dincolo de la calea cea dreaptă și pornește spre noua sa victimă.
Faust încearcă în disperare atingerea cunoașterii supreme, atingând deja culmea omenească întru înțelegeara științifică, umanitara, religioasă, trecând la cea magică și folosindu-se acum de ocultism pentru a-și atinge țelul.
În camera sa de studiu, Faust sumonează spiritul pămâmtului, depășind condiția umană însă este zdrobit de prezența acestuia. Omului nu îi este dat să-și depășească condiția, iar într-un fel această ultimă experiență este cumplită, Faust realizând ca a atins pragul superior al cunoașterii și intră într-o depresie cumplită contemplând sinuciderea. În acestă situație îl găsește Mephisto și astfel sunt prezentate condițiile pactului: diavolul va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a îndeplini fiecare dorință a lui Faust pe Pământ, atâta timp cât Faust îi va da la final sufletul, iar acesta din urmă este de acord, însă menționează că doar dacă va fi atât de mulțumit cu ceea ce va primi la schimb încât să vrea să rămână pradă momentului pentru totdeauna, va muri în acea clipă.
Mephisto îi oferă tinerețe, placerile vieții simple, bautura, prietenia și în cele din urmă posibilitatea adevăratei iubiri. Însă prin natura lui demonică, toate acestea sunt simple iluzii, mici provocări care nu duc niciodată către adevărata fericire pentru cei din jurul lui Faust. Diavolul corupe, însă prezentarea este unică. Mephsito nu face risipă de puteri, folosindu-se de natura umană, spre distrugerea inocenților, care nu realizează influența Celui Rău, fiind de cele mai multe ori mistuți de propriile pasiuni, în multe cazuri fatal.
Prima parte a acestei monumentale opere, a aparut ăn anul 1806 și a fost revizuită de-a lungul anilor, finalul său nefiind dezvălui de Goethe până în 1831. Nepublicată intergral până la un an după moartea autorului, Faust constitue o capodoperă incomensurabilă, subiect al unei filosofii aparte, amintit de majoritetea gânditorilor germani și nu numai.
 Recomand lectura acestei cărți, însă nu imediat, ci după mult studiu complementar. Sau, pentru cei care vor o poveste interesantă, prima din câte știu eu, despre un pact cu forțele tenebrice, a caror victimă pot cădea toți, nu datorită șoaptelor lui Mephisto ci, mai degrabă datorită propriilor vulnerabilități ce constiutie defapt natura umană.

The Good
  1. Cele mai complexe personaje, probabil create vreodată, atât de bine definite încât empatia este de multe ori copleșitoare
  2. Filosofia internă și povestea extraordinară a omului prins între două lumi, cea a extraordinarului și cea a frământărilor interioare, într-un fel un drum către sine alături de diavol.
  3. Modul de ramificare al consecințelor aperent neseminifcante; modus operandi-ul malefic a lui Mephistophels
  4. Locații fabuloase, creaturi mitologice, aspecte ale elenismului clasic, prezentarea lengendelor vremii și mai ales ales povestea de dragoste dintre Faust și Gretchen
The Bad
  1. Necesită lecturi anteriore și o înțelegere cât de cât a filosofiei creștinești
  2. Background-ul mitologic este necesar pentru aprofundare, mai ales pentru cartea a doua

No comments:

Post a Comment