De mic am tot
auzit despre Goethe. Că ar fi foarte tare, om dăștept și că a trait acum mulți,
mulți ani. Că e greu de citit și că nu e de mine. Și că opera sa cea mai
cunoscută (cel puțin în cercurile în care mă învârteam eu), Faust, e extrem de complicată
și că mă depășește. Mult timp am căutat cartea ca să demonstrez contrarul și ca
un făcut, nu reușeam niciodată să pun mâna pe ea. Eram determinat, mai ales că
avusesem o experiență asemănătoare cu Shogun. Mi se zise și de opera lui
Clavell că ar fi foarte grea și complicată, iar când am ajuns la ea, mai mult
din ambiție, am realizat că citesem chestii muuuuult mai complicate. Așa că,
pentru mult timp, am vrut să citesc Faust,
dar n-am reușit s-o găsesc . La un moment dat, o tanti cu suflet bun mi-a dat
primul volum, singurul pe care îl avea, iar mai târziu aveam să aflu că era o
carte de sine stătătoare. Și atunci am dat pentru prima oară de, ceea ce avea
să fie, cea mai complexă carte pe care aveam s-o citesc. Cel puțin până acum,
spun cu mâna pe inimă că nu am gasit carte mai plină de înțeles și mai
deșteaptă ca asta
Nu spun că e
peste puterile mele sau ale majorității de înțelegere. Dar mi-a folosit enorm
citirea Bibliei. Și fundalul mitologic, cel puțin partea culturală
romano-grecească. Și toată cultura, filosofia și cam tot ce am citit înainte,
fie main-stream, fie S.F. sau de orice altă culoare. Poate și Evenimentul
Zilei, ziar pentru care am ăl mai al dracu’ respect (NOT!). În fine, Faust are
atât de multe substraturi încât ar merita citită cu internetul la îndemână,
comentarii avizate pe lângă, explicații la fiecare frază și vreo câteva zeci de
cărți bune înainte.
Povestea poate
fi savurată oricând, cam la orice vârstă, nu-i bai, dar e plină de adâncime și de multe ori descoperi sensuri diferite după o
recitire activă.
La fel ca și
povestea lui Iob (epistolă sau ce o fi, cei religioși să ne lase cu comment și înjurături
aferente), Faust începe în rai, cu un pariu între Dumnezeu și Diavol. Cel puțin
un diavol anume. Mephistopheles declamă corupția umană și inferioritatea ei,
însă Dumnezeu i-l dă exemplu pe Faust, pe care îl numește cel dintâi dintre
oameni și pe care îl declară incoruptibil. Astfel diavolul se hotărâște să îl ademenească
dincolo de la calea cea dreaptă și pornește spre noua sa victimă.
Faust încearcă
în disperare atingerea cunoașterii supreme, atingând deja culmea omenească
întru înțelegeara științifică, umanitara, religioasă, trecând la cea magică și folosindu-se
acum de ocultism pentru a-și atinge țelul.
În camera sa de
studiu, Faust sumonează spiritul pămâmtului, depășind condiția umană însă este
zdrobit de prezența acestuia. Omului nu îi este dat să-și depășească condiția,
iar într-un fel această ultimă experiență este cumplită, Faust realizând ca a
atins pragul superior al cunoașterii și intră într-o depresie cumplită
contemplând sinuciderea. În acestă situație îl găsește Mephisto și astfel sunt
prezentate condițiile pactului: diavolul va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a îndeplini fiecare
dorință a lui Faust pe Pământ, atâta timp cât Faust îi va da la final sufletul,
iar acesta din urmă este de acord, însă menționează că doar dacă va fi atât de mulțumit
cu ceea ce va primi la schimb încât să vrea să rămână pradă momentului pentru
totdeauna, va muri în acea clipă.
Mephisto îi oferă tinerețe, placerile vieții
simple, bautura, prietenia și în cele din urmă posibilitatea adevăratei iubiri.
Însă prin natura lui demonică, toate acestea sunt simple iluzii, mici provocări
care nu duc niciodată către adevărata fericire pentru cei din jurul lui Faust. Diavolul
corupe, însă prezentarea este unică. Mephsito nu face risipă de puteri,
folosindu-se de natura umană, spre distrugerea inocenților, care nu realizează
influența Celui Rău, fiind de cele mai multe ori mistuți de propriile pasiuni, în
multe cazuri fatal.
Prima parte a
acestei monumentale opere, a aparut ăn anul 1806 și a fost revizuită de-a
lungul anilor, finalul său nefiind dezvălui de Goethe până în 1831. Nepublicată
intergral până la un an după moartea autorului, Faust constitue o capodoperă
incomensurabilă, subiect al unei filosofii aparte, amintit de majoritetea gânditorilor
germani și nu numai.
Recomand lectura acestei cărți, însă nu
imediat, ci după mult studiu complementar. Sau, pentru cei care vor o poveste
interesantă, prima din câte știu eu, despre un pact cu forțele tenebrice, a
caror victimă pot cădea toți, nu datorită șoaptelor lui Mephisto ci, mai
degrabă datorită propriilor vulnerabilități ce constiutie defapt natura umană.
The Good
- Cele mai complexe personaje, probabil create vreodată, atât de bine definite încât empatia este de multe ori copleșitoare
- Filosofia internă și povestea extraordinară a omului prins între două lumi, cea a extraordinarului și cea a frământărilor interioare, într-un fel un drum către sine alături de diavol.
- Modul de ramificare al consecințelor aperent neseminifcante; modus operandi-ul malefic a lui Mephistophels
- Locații fabuloase, creaturi mitologice, aspecte ale elenismului clasic, prezentarea lengendelor vremii și mai ales ales povestea de dragoste dintre Faust și Gretchen
The Bad
- Necesită lecturi anteriore și o înțelegere cât de cât a filosofiei creștinești
- Background-ul mitologic este necesar pentru aprofundare, mai ales pentru cartea a doua
No comments:
Post a Comment