În mod normal, când auzim de sclavie, ne gândim la nașpa. Cum unu te face
praf fiindcă ai vărsat ceva pe jos și n-ai nimic de comentat vreodată pentru că,
de, ești proprietatea lui. Da chiar așa,
că omul a dat mulți bani pentru tine și e normal dreptu lui să facă ce vrea.
Privim în aceste momente acele vremuri cu dispreț și ne gândim cum ar putea
unii să se poarte în asemenea hal cu o ființa umană. Ei bine, societatea este
victima vremurilor la fel ca și percepția noastra asupra ei. Adică, mai pe
scurt. Pe atunci era ok, ba chiar indicat să ai sclavi și să-i pui la punct
când ridicau ochii din pământ. Dacă nu făceai asta, nu te mai învârteai în
saloanele potrivite, baieții din generația ta faceau mișto de tine că ești
papă-lapte, gagicile nu te băgau în seamă, părinții lor nu se mai înțelegeau la
preț cu ai tăi, etc.
Un exemplu recent foarte bun despre cum percepția
persoală este influențată de realitățile și valorile societății ni-l dă Neil
Gaiman în American Gods. Ne povestește despre un om muncitor și sârguincios,
respectabil, care își iubește patria și familia și care petrece ore în genunchi
rugându-se pentru păcatele sale. Iar dintre aceste păcate, cel mai oribil este
acela al inimii, pentru că este nazist și lucrează într-un lagăr, unde trebuie
să interogheze/tortureze evrei. Știe că nu ar trebui să simtă nimic pentru
ființele inferioare cu care are de-a face. Și totuși, simte. Și consideră asta
un mare păcat. Un păcat față de Fhurer, față de Patrie, față chiar de familia
sa. Și disperat se gândeÈ™te: ”Oare sunt atât de slab încât să nu-mi dau
seama că fac o greșeală uitându-ma cu milă la șobolanii ăștia ? Ce exemplu e ăsta
pentru copiii mei ? Oare nevasta m-ar m-ai iubi știind ca fac asta ? Prietenii
mei cu siguranță m-ar condamna...” Și continuă să schingiuiască, să omoare È™i să-È™i facă datoria.
Și nu, nu e vorba de un om rău, ci doar de o
victimă a vremurilor, cu un punct de vedere mai potrivit pentru acel an și mai
ales acel loc, decât cel vizionar și avansat al omului cumsecade și principial
(să-mi fi cu iertare) al anului 2014.
Se pune întrebarea: “EÈ™ti de acord cu
sclavia ?” Și pentru întrebarea asta exista două rapunsuri. Primu, e evident
cel ipocrit. Sau neanalizat, sau fals, sau pudic. “NU, sclavia e rea, cum să
zici așa ceva, că o ființă umană trebuie să fie liberă și să iubească, blah,
blah”. Și în general, oamenii care zic asta sunt niÈ™te fățarnici infecÈ›i pe
lângă care n-ai ce căuta decât dacă ai de la calibru .22 în sus la îndemână.
Pentru că majoritatea ori sunt proști făcuți grămadă și te omoară din greșeală,
ori prefăcuți și deci și mai periculoși.
Răspunsul logic al
oricărei persoane cu cap e simplu: “Cât timp nu sunt sclav, e ok...”. Nu de
alta, dar dacă ești sărac, nu e treaba ta, pentru că oricum n-ai ce face
sistemului, cel puțin de unu singur, deci treaba cu abolirea sclaviei pică. Iar
dacă ai bani, îi cumperi, îi tratezi cum trebuie și dacă e neapărat nevoie și
te taie la corazon, îi eliberezi, te faci frate de sânge cu ei, sau ce ai mai
vrea tu să faci. Prima variantă, pur și simplu nu merge, decât ca ipocrizie
maximă socială.
Cei care au
văzut The Mist, filmul, ecranizare după cartea lui Stephen King, înțeleg bine
cam ce se întâmplă când merg lucrurile rău. Imaginați-vă cam ce se întâmplă cu
omul diferit când lucrurile nu merg cum trebuie. Atunci încep să apară
adevăratele fețe ale oamenilor. Cel de lângă tine devine negru, țigan, arab,
evreu, musulman, irlandez, gay, lebi, bețiv, fraier, urât, chior, etc. Și asta
fie doar și ca să-i difrențiezi de tine, normalul și să primești, o porție în
plus. Acuma, că o primești sau nu, e una, dar sigur ăla n-o s-o primească din
cauză ca e altfel. Moralitatea a existat în orice vremuri și în orice tip de
societate. Numai că era diferită.
Analizăm aceste
valori ale socității actuale și prin prisma lor încercă să analizăm istoria. O
greșeală fatală. Nu ne sculăm de dimineață să pornim la război, nu ne ducem să
construim case rapid că vine iarna și ne papă lupu dacă stăm în pampas, nu ne
calcă nimeni pe cap că așa îi e voia. Suntem îngeri în paradis și comentăm la
ce nenorociți erau aia pe vremuri că nu stăteau să se mire în plină stradă de
ce nu funcționează societatea. Fraților, suntem mai bine îmbrăcați ca reginele
și împărații lor, chiar și noi, ăștia de traim pe azi pe mâine. Avem lumina
soarelui în casă la o apasare de întrerupător și cutii magice care țin mâncarea
rece. Care e și aia din abundență. Locuri de muncă cât cuprinde, singura
problemă fiind că nu gasești mereu ce-ți place. Ca sa nu mai vorbim de
internet. Într-o singură seară putem să citim informația sintetizată a tot ce
s-au chinuit unii în Evul Mediu 2-3 vieți la rândul și s-o și corectăm, că de,
suntem smecheri. Aaa, și să nu uit, învățăm să citim și să scriem pe moca.
Așa că legat de
sclavie, nu, personal nu sunt de acord cu ea. Dar numai în vremurile astea. Aci
nu e necesară și am reușit să ne dăm seama că putem fără. Atunci era necesară
și da era BUNĂ. Mai ales în Imperiul Roman. Sparta, se baza exclusiv pe
sclavagism. Industria americană sudistă la fel. Comform timpurilor, era un
lucru normal. Bine, da, nu mi-ar conveni să fiu sclav. Dar tot la fel nu-mi
convine acum nici să fiu sărac, nici neiubit de toți, nici ne-faimos, nici cu
păru ondulat. În fine.
Concluzia e
simplă. Sclavia e discutabilă când o privim în perspectiva trecerii timpului, a
istoriei sau a societăților. Ar trebui să ne simțim mulțumiți că nu mai există.
Dar asta nu înseamnă ca ar trebui să lăsăm empatia unor filme lacrimogene să ne
facă să ne simțim nașpa pentru că a fost cândva așa. Face parte din trecutul
nostru. Ne putem asuma păcatele (deși nu e un termen potrivit) strămoșilor și
putem învăța din asta. Sau putem să ne întâlnim la o cafea și să povestim cât
de extraordinari am fi fost noi în condițiile alea. Condiții despre care,
majoritatea habar n-avem. Sau putem să ne oprim o clipă și să încercăm să ne
dăm seama cum ar fi fost să trăim pe o plantație sudistă din secolul 19. Și din
perspectiva “boierului” È™i din cea a sclavului È™i din cea a principialului
venit în vizită și din cea a muncitorului plătit. Putem înțelege multe din
asta. Dar, nu e musai. Putem doar să judecam aiurea. După cum spunea și Captain
Planet: “The Power is Yours!”.
yuo no nothing abut sclvavatino aback in old country we had better wirter dan you aver will be go burn your self iwth fire
ReplyDelete