Friday 21 February 2014

Despre Sclavie...



ÃŽn mod normal, când auzim de sclavie, ne gândim la naÈ™pa. Cum unu te face praf fiindcă ai vărsat ceva pe jos È™i n-ai nimic de comentat vreodată pentru că, de, eÈ™ti proprietatea lui.  Da chiar aÈ™a, că omul a dat mulÈ›i bani pentru tine È™i e normal dreptu lui să facă ce vrea. Privim în aceste momente acele vremuri cu dispreÈ› È™i ne gândim cum ar putea unii să se poarte în asemenea hal cu o fiinÈ›a umană. Ei bine, societatea este victima vremurilor la fel ca È™i percepÈ›ia noastra asupra ei. Adică, mai pe scurt. Pe atunci era ok, ba chiar indicat să ai sclavi È™i să-i pui la punct când ridicau ochii din pământ. Dacă nu făceai asta, nu te mai învârteai în saloanele potrivite, baieÈ›ii din generaÈ›ia ta faceau miÈ™to de tine că eÈ™ti papă-lapte, gagicile nu te băgau în seamă, părinÈ›ii lor nu se mai înÈ›elegeau la preÈ› cu ai tăi, etc.
Un exemplu recent foarte bun despre cum percepÈ›ia persoală este influenÈ›ată de realitățile È™i valorile societății ni-l dă Neil Gaiman în American Gods. Ne povesteÈ™te despre un om muncitor È™i sârguincios, respectabil, care își iubeÈ™te patria È™i familia È™i care petrece ore în genunchi rugându-se pentru păcatele sale. Iar dintre aceste păcate, cel mai oribil este acela al inimii, pentru că este nazist È™i lucrează într-un lagăr, unde trebuie să interogheze/tortureze evrei. Știe că nu ar trebui să simtă nimic pentru fiinÈ›ele inferioare cu care are de-a face. Și totuÈ™i, simte. Și consideră asta un mare păcat. Un păcat față de Fhurer, față de Patrie, față chiar de familia sa. Și disperat se gândeÈ™te: ”Oare sunt atât de slab încât să nu-mi dau seama că fac o greÈ™eală uitându-ma cu milă la È™obolanii ăștia ? Ce exemplu e ăsta pentru copiii mei ? Oare nevasta m-ar m-ai iubi È™tiind ca fac asta ? Prietenii mei cu siguranță m-ar condamna...” Și continuă să schingiuiască, să omoare È™i să-È™i facă datoria.
Și nu, nu e vorba de un om rău, ci doar de o victimă a vremurilor, cu un punct de vedere mai potrivit pentru acel an și mai ales acel loc, decât cel vizionar și avansat al omului cumsecade și principial (să-mi fi cu iertare) al anului 2014.
Se pune întrebarea: “EÈ™ti de acord cu sclavia ?” Și pentru întrebarea asta exista două rapunsuri. Primu, e evident cel ipocrit. Sau neanalizat, sau fals, sau pudic. “NU, sclavia e rea, cum să zici aÈ™a ceva, că o ființă umană trebuie să fie liberă È™i să iubească, blah, blah”. Și în general, oamenii care zic asta sunt niÈ™te fățarnici infecÈ›i pe lângă care n-ai ce căuta decât dacă ai de la calibru .22 în sus la îndemână. Pentru că majoritatea ori sunt proÈ™ti făcuÈ›i grămadă È™i te omoară din greÈ™eală, ori prefăcuÈ›i È™i deci È™i mai periculoÈ™i.
Răspunsul logic al oricărei persoane cu cap e simplu: “Cât timp nu sunt sclav, e ok...”. Nu de alta, dar dacă eÈ™ti sărac, nu e treaba ta, pentru că oricum n-ai ce face sistemului, cel puÈ›in de unu singur, deci treaba cu abolirea sclaviei pică. Iar dacă ai bani, îi cumperi, îi tratezi cum trebuie È™i dacă e neapărat nevoie È™i te taie la corazon, îi eliberezi, te faci frate de sânge cu ei, sau ce ai mai vrea tu să faci. Prima variantă, pur È™i simplu nu merge, decât ca ipocrizie maximă socială.
Cei care au văzut The Mist, filmul, ecranizare după cartea lui Stephen King, înțeleg bine cam ce se întâmplă când merg lucrurile rău. Imaginați-vă cam ce se întâmplă cu omul diferit când lucrurile nu merg cum trebuie. Atunci încep să apară adevăratele fețe ale oamenilor. Cel de lângă tine devine negru, țigan, arab, evreu, musulman, irlandez, gay, lebi, bețiv, fraier, urât, chior, etc. Și asta fie doar și ca să-i difrențiezi de tine, normalul și să primești, o porție în plus. Acuma, că o primești sau nu, e una, dar sigur ăla n-o s-o primească din cauză ca e altfel. Moralitatea a existat în orice vremuri și în orice tip de societate. Numai că era diferită.
Analizăm aceste valori ale socității actuale și prin prisma lor încercă să analizăm istoria. O greșeală fatală. Nu ne sculăm de dimineață să pornim la război, nu ne ducem să construim case rapid că vine iarna și ne papă lupu dacă stăm în pampas, nu ne calcă nimeni pe cap că așa îi e voia. Suntem îngeri în paradis și comentăm la ce nenorociți erau aia pe vremuri că nu stăteau să se mire în plină stradă de ce nu funcționează societatea. Fraților, suntem mai bine îmbrăcați ca reginele și împărații lor, chiar și noi, ăștia de traim pe azi pe mâine. Avem lumina soarelui în casă la o apasare de întrerupător și cutii magice care țin mâncarea rece. Care e și aia din abundență. Locuri de muncă cât cuprinde, singura problemă fiind că nu gasești mereu ce-ți place. Ca sa nu mai vorbim de internet. Într-o singură seară putem să citim informația sintetizată a tot ce s-au chinuit unii în Evul Mediu 2-3 vieți la rândul și s-o și corectăm, că de, suntem smecheri. Aaa, și să nu uit, învățăm să citim și să scriem pe moca.
Așa că legat de sclavie, nu, personal nu sunt de acord cu ea. Dar numai în vremurile astea. Aci nu e necesară și am reușit să ne dăm seama că putem fără. Atunci era necesară și da era BUNĂ. Mai ales în Imperiul Roman. Sparta, se baza exclusiv pe sclavagism. Industria americană sudistă la fel. Comform timpurilor, era un lucru normal. Bine, da, nu mi-ar conveni să fiu sclav. Dar tot la fel nu-mi convine acum nici să fiu sărac, nici neiubit de toți, nici ne-faimos, nici cu păru ondulat. În fine.
Concluzia e simplă. Sclavia e discutabilă când o privim în perspectiva trecerii timpului, a istoriei sau a societăților. Ar trebui să ne simÈ›im mulÈ›umiÈ›i că nu mai există. Dar asta nu înseamnă ca ar trebui să lăsăm empatia unor filme lacrimogene să ne facă să ne simÈ›im naÈ™pa pentru că a fost cândva aÈ™a. Face parte din trecutul nostru. Ne putem asuma păcatele (deÈ™i nu e un termen potrivit) strămoÈ™ilor È™i putem învăța din asta. Sau putem să ne întâlnim la o cafea È™i să povestim cât de extraordinari am fi fost noi în condiÈ›iile alea. CondiÈ›ii despre care, majoritatea habar n-avem. Sau putem să ne oprim o clipă È™i să încercăm să ne dăm seama cum ar fi fost să trăim pe o plantaÈ›ie sudistă din secolul 19. Și din perspectiva “boierului” È™i din cea a sclavului È™i din cea a principialului venit în vizită È™i din cea a muncitorului plătit. Putem înÈ›elege multe din asta. Dar, nu e musai. Putem doar să judecam aiurea. După cum spunea È™i Captain Planet: “The Power is Yours!”.


1 comment:

  1. yuo no nothing abut sclvavatino aback in old country we had better wirter dan you aver will be go burn your self iwth fire

    ReplyDelete