Scopul Blogului (De ce tot chinu ăsta...)

Mi s-a părut mereu interesanta ideea de a avea un jurnal, de a scrie în dânsul despre mine și ceea ce reprezint și cam cât de cool gândesc, lumea să-mi dea posturi multe și să fiu iubit și apreciat cand povestesc cât de a dracu' îi viața și ce nașpa e iubita că nu mă lasă să beau, sau mama că nu-mi ia mașina... Adică pardon, că cică jurnalu' e ceva intim și numai tu trebuie să scri în el ca să... nu știu, vezi peste 5 ani că erai patetic... sau poate să râzi de tine și de întrebarea cretină de la orice loc în care ai vrea să muncești mult pe bani puțini: Unde te verzi în "ț" ani. Pai na, răspunsu' logic: În locu' tău bă tristule, ca să pot să pun și eu întrebări cretine și să raportez la N.A.S.A. când găsesc clarvăzători! Dar mă îndepărtez de la subiect... (o să fac asta des, că ajung la concluzii interesante și cui nu-i place să-mi șteargă număru din agendă sau agenție).

Scopul pentru care pornesc acest blog, eu Zlota Mihnea, prin mila lui Google și Windows, voievod și singur stăpânitor al rândurilor de față, e unu simplu și care ne face pre tonți să ne cutremurăm zilnic. MI S-A LUAT DE CHESTII FĂCUTE LA JUMATE. Cam tot ce văd prin minunata țară, e una bucată caterincă și mai mult sau mai puțin, nimic nu e cum ar trebui să fie... cel puțin comform standardelor bunului simț.

Deci, prin urmare și alte chestii care se repetă, vreau să scriu, cu de la mine putere, despre tot ce văd, aud, simt și am interacțiune cu, cel puțin în ceea ce privește media. Nu, nu aia aritmetică, nici geometrică, sau alte glume proaste pe teme inutile. Adică la ce ne uităm bre, să înțeleagă și telectualii.

Așa că, o să vedeți review-uri la: filme, jocuri video, cărți, benzi desenate (comic-uri), manga, anime-uri, desene animate, seriale tv, probabil unu-două documentare și destul de multe comentarii, uneori pe lângă, uneori cu precizie de sniper, la chestii care se întâmplă prin lumea asta.

Va să fie și o secțiune de filozofie personală, denumită deocamdată "D'ale vorbei..." și probabil postări cu ceva creații personale (sper că nu așa patetice, dar, na, vom vedea), zic io poze și idei, dar să ajungem acolo. 

Până una alta, o să fie review-uri, comentarii și alte chestii de natură să te facă să vrei să ai de-a face cu produsu' omului (oricare ar fi ăla care îmi vine la rând întru anliza sa), sau să scuipi în sân și să zici:"Ptiuh, drace și era să pierd timpu cu asta...". Cel puțin cam asta ar fi scopu de mă obosesc eu să fac monstruozitatea de față.

În cele din urmă vreau ca lumea care citește aceste rânduri să fie informată. Sau să gândească. Sau să se distreze, dacă pot să-i distrez, eu acest amuzant și distractiv. Și dacă stau să mă gândesc și dacă mă înjură tot bine e, că mai aflu blesteme părintești.

Oricum, ar fi, am făcut acest minunat pas care mă va ține ocupat oleacă. Sper să pot face destule comentarii p-aici cât să nu vă plictisiți prea repede și în cele din urmă, vreau să fiu alături de voi, atunci când ne vom arunca din vârful muntelui gândirii către adâncurile necunoscutului, explorând pas cu pas multiplele variante pe care lumea le-a zămislit.

Până una alta ăsta e Scopul Blogului și nu, nu veți auzi pe blogul meu despre gagici, mașini, untdelemn de la Bunica sau ce nașpa e nașu că nu scoate milionu. Deși... om trăi și om vedea... nu așa bine că port ochelari, dar na și aștia mai cu handicap au speranță la viață.

Soooo, peace out! Sau dacă nu, pe mai încolo! (War is fun when you win....)